Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Cînd înfloresc cireşii în Japonia

japon_2.jpg

Sakura la Tokyo, credit foto: Andra Badulescu

In aceastǎ primǎ jumǎtate a lunii aprilie japonezii au trǎit, ca în fiecare an, în ritmul unei sǎrbǎtori speciale numitǎ "hanami", ceea ce înseamnǎ de fapt "contemplarea florilor". Florile contemplate sunt cele de cireş, aceşti faimoşi arbori, pe care japonezii îi numesc "sakura", fiind purtǎtori de numeroase simboluri, ca şi florile efemere pe care le produc.

Pentru cine are norocul sǎ se afle în Japonia la sfîrşitul lunii martie şi la începutul lunii aprilie spectacolul înfloririi cireşilor este dublu. Numeroasele varietǎţi de sakura (s-ar pǎrea cǎ în numar de peste 600) sunt sursa unui fel de explozie floralǎ de o tulburǎtoare fragilitate şi frumuseţe. Spectacolul naturii devine copleşitor, cu veritabile ninsori de petale la cea mai micǎ adiere de vînt. Si mai tulburǎtor este însǎ spectacolul oferit de japonezii care se plimbǎ într-o stare de extaz printre aceşti cireşi, sau care picnicheazǎ în familie, sau cu prietenii, sub ramurile cireşilor. Aceastǎ atitudine a lor faţǎ de momentul înfloririi cireşilor mi se pare o veritabilǎ lecţie de sensibilitate, ieşitǎ dintr-o tradiţie care onoreazǎ civilizaţia japonezǎ.

Sigur, existǎ cireşi şi în alte ţǎri, ba chiar din abundenţǎ. Nici un popor nu a dezvoltat însǎ un astfel de ritual în faţa unui fenomen vegetal efemer de naturǎ sǎ ne reaminteascǎ faptul cǎ însǎşi trecerea noastrǎ prin viaţǎ şi pe pǎmînt se aflǎ sub semnul fragilitǎţii.

Interesantǎ mi se pare şi febrilitatea cu care mediile de informare japoneze se concentreazǎ, în momentul cînd încep sǎ înfloreascǎ cireşii, pe evocarea evenimentului. Serviciile de meteorologie stau la pîndǎ aştepînd prima explozie floralǎ a unui cireş, ceea ce se întîmplǎ de obicei în sudul arhipelagului, la Okinawa. Urmeazǎ apoi un fel de reacţie în lanţ şi cireştii înfloresc pe etape, dupǎ cei de la Okinawa urmeazǎ cei din jurul Mǎrii interioare a Japoniei, apoi cei din regiunea Tokyo, apoi cei de la Kyoto, apoi se extinde spectacolul spre nordul aehipelagului japonez. Toate aceste informaţii, legate de deplasarea "undei florale" devin, la sfîrşit de martie şi la început de aprilie, primele titluri ale presei, la radio şi la televiziune.

Imposibil sǎ nu mǎ gîndesc la faptul cǎ într-o lume idealǎ, unde nu vor mai fi crize, atentate şi alte catastrofe umane, ştirile ar putea deveni într-o bunǎ zi un fel de informaţii cu caracter poetic sau metafizic.  Înflorirea cireşilor, a prunilor, a merilor, sau alte astfel de miracole ale naturii (apariţia unui curcubeu dupǎ ploaie de exemplu) ar ocupa în mod justificat prima paginǎ a ziarelor, ar deveni "titlurile" zilei…

Cultul florilor de cireş a luat forme fascinante în Japonia, în muzicǎ, în picturǎ, în poezie, în teatru, în dans, în gastronomie. Contemplarea frumuseţii efemere şi-a gǎsit un ecou şi în credinţele religioase, mai precis în budism şi în şintoism. Pe kimonourile japoneze unul dintre motivele cele mai frecvente sunt petalele sau ramurile de cireş. Frunzele unora dintre speciile de cireşi sunt folosite, în perioada numitǎ "hanami", pentru a înfǎşura delicioase prǎjituri care se degustǎ apoi cu tot cu frunza respectivǎ.

Festivalul florilor de cireş a devenit şi o atracţie turisticǎ şi toate ghidurile indicǎ locurile unde, în oraşe precum Tokyo, Kyoto, Nara sau Osaka, pot fi descoperite cele mai frumoase constelaţii de cireşi, în grǎdini publice sau în jurul templelor. La Kyoto, veche capitalǎ imperialǎ, existǎ chiar un parcurs numit "Cǎrarea filozofilor" unde cireşii, atunci cînd înfloresc, formeazǎ un fel de galerie de petale care atrag pelerinaje diurne şi nocturne greu de imaginat în alte ţǎri.

Sǎrbǎtoarea cireşilor înfloriţi începe sǎ aibǎ o valoare comercialǎ atît de mare încît în Coreea de Sud şi China revendicǎ virulent paternitatea ei. Chinezii chiar pretind cǎ japonezii au preluat cireşii cu o mie de ani mai tîrziu faţǎ de China, care ar fi adaptat acest arbore provenind din Himalaia.

Gîlceava este însǎ inutilǎ. Printre multele cuvinte pe care japonezii le-au impus în mai toate limbile ("samurai", "sake", "gheisha") se numǎrǎ şi "sakura", expresie a unei atitudini filozofice în faţa frumuseţii, a prezentului şi a efemerului.