Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Tentaţia "dinasticǎ" în peisajul politic american

In Statele Unite, doamna Hillary Clinton şi-a început prima serie de mitinguri electorale dupǎ ce fosta "first lady" şi-a anunţat intenţia de a cuceri Casa Albǎ. La vîrsta de 67 de ani ea sperǎ sǎ devinǎ prima femeie preşedinte a Statelor Unite. Observatorii vieţii politice din Statele Unite constatǎ însǎ, în acest context, o anumitǎ tendinţǎ "dinasticǎ" a democraţiei americane.

Nimeni nu neagǎ calitǎţile de om politic ale doamnei Hillary Clinton, şi nici meritele pe care le-a avut ca şef al diplomaţiei americane. Ea cunoaşte bine culisele puterii iar idealurile pentru care a intrat în cursa pentru Casa Albǎ sunt respectabile. Cotidianul francez Libération, de exemplu, considerǎ cǎ fosta "first lady" are un program de "umanizare a capitalismului", ceea ce nu poate fi decît salutar.

In paralel, însǎ, unii comentatori se întreabǎ, de exemplu în cotidianul Le Figaro, dacǎ o anumitǎ tendinţǎ "dinasticǎ" foarte pronunţatǎ în Statele Unite este "solubilǎ" în democraţie.

Peisajul politic american a fost deseori dominat de anumite familii cu influenţǎ. Familiile Adams, Hamilton, Taft, Harrison, Roosevelt, Kennedy, Rockefeller sunt printre cele mai cunoscute. Familia Harrison a furnizat opt membri Congresului american, iar clanul Kennedy şapte membri. Mai nou, clanul Bush a dat doi preşedinţi, un senator şi doi guvernatori.

In Statele Unite au apǎrut numeroase cǎrţi despre "dinastiile" politice şi industriale americane, iar cercetǎtorii au ajuns la concluzia cǎ în jur de 700 de familii au trimis cel puţin cîte doi membri pe bǎncile Congresului. Imposibil de analizat acest fenomen altfel decît sub unghiul mecanismului prin care elitele se reproduc, într-o ţarǎ în care "meritocraţia" este totuşi soclul "visului american". Economistul Seth Stephens Davidowitz, citat de Le Figaro, afirmǎ în analizele sale cǎ un copil de senator american are de opt mii cinci sute de ori mai multe şanse de a deveni la rîndul sǎu senator decît copilul unei familii fǎrǎ influenţǎ.

Democraţia americanǎ, care continuǎ sǎ fascineze întreaga planetǎ, pare marcatǎ de acest pǎcat originar: pe linia de start a unei competiţii electorale are întotdeauna mai multe şanse un nume deja cunoscut care beneficiazǎ de reţele de sprijin şi poate obţine generozitatea financiarǎ al donatorilor bogaţi.

Revenind la doamna Hillary Clinton, trebuie spus totuşi cǎ ea este, spre onoarea ei, un produs al "meritocraţiei", întrucît s-a nǎscut într-o familie de oameni de afaceri modeşti din Chicago. Sondajele din Statele Unite pun totuşi în luminǎ faptul cǎ douǎ treimi dintre americani ar dori sǎ vadǎ "feţe noi" cît mai multe în competiţiile electorale. In 2007, preşedintele de atunci al Americii, un anume Bill Clinton, pronunţa aceastǎ frazǎ "Dinastiile nu sunt bune pentru America". Dar tot el adǎuga: "Dar dacǎ lupta se duce în condiţii de totalǎ respectare a regulilor, atunci rezultatul nu mai trebuie contestat din motive dinastice". De unde concluzia cǎ nimeni  nu va  îndrǎzni sǎ conteste o eventualǎ victoria a doamnei Hillary Cliton la prezidenţiale doar pe motivul cǎ se numeşte Clinton.