Scurt istoric al relaţiilor franco-germane

Semnarea tratatului îşi are însă însă, ca de multe ori în astfel de ocazii istorice, pe legătura de amiciţie pe care au legat-o treptat cei doi lideri politici.

De Gaulle îl primeşte pentru prima dată pe Adenauer în 1958 la Colombey-les-Deux-Eglises, satul său de reşedinţă din nord-estul Franţei. O primă întâlnire ce va fi urmată de multe altele până la cea din 1962 când cancelarul german efectuează prima sa vizită oficială în Franţa. Ocazie cu care de Gaulle i se va adresa astfel: “Domnule cancelar federal, sunteţi binevenit în Franţa”. Cu acelaşi prilej, cei doi lideri asistă şi la celebrarea “slujbei pentru pace” în cunoscuta catedrală din Reims. În toamna aceluiaşi an ‘62, de Gaulle este cel care se va deplasa în Germania. El va marca spiritele lumii întregi rostind în faţa tineretului german reunit la castelul din Ludwigsburg un discurs pe de rost un sfert de oră în limba germană!

Mai puţin de un an după aceste vizite protocolare reciproce, ia naştere tratatul de la Elysée, text ce prevede în esenţă două sommeturi pe an între liderii celor două state. “E mariajul dintre doi bătrâni” aveau să spună la epoca respectivă analiştii politici. E adevărat că de Gaulle are atunci 72 de ani iar Adenauer 87. La putere din 1949, el va părăsi dealtfel cancelaria germană puţină vreme după semnarea tratatului de la Elysée.

Cuplul reconcilierii istorice franco-germane va fi urmat de “non-cuplul” cum îi spune ziarul Le Monde, format din preşedintele George Pompidou şi cancelarul Willy Brandt. Singura realizare notabilă a celor doi , crearea liceelor franco-germane. Următorii doi lideri de la Paris şi Bonn, Valéry Giscard d’Estaing şi Helmut Schmidt pun bazele sistemului monetar european, precursorul actualei monede unice. Urmează decisiva pereche, improbabilă din punct de vedere politic dar care avea să intre în istorie, formatà de socialistul François Mitterrand şi crestin-democratul Helmut Kohl. Startul amiciţiei dintre cei doi e dat de preşedintele francez care va rosti în 1983 la Bonn un discurs rămas celebru consacrat euro-rachetelor în mometul în care Europa risca să fie scena unui război nuclear. Un an mai târziu, Mitterrand şi Kohl se regăsesc pe câmpul de luptă de la Verdun pentru a aduce un omagiu morţilor din primul război mondial. În momentul intonării imnului francez, Mitterrand şi Kohl se vor ţine de mână, simbol inegalat al reconcilierii franco-germane ce va face înconjurul lumii. 5 ani mai târziu ia naştere prima brigadă franco-germană iar în 1994 200 de militari germani vor defila pe Champs-Elysée, arteră pariziană pe care în urmă cu jumătate de secol coborau tancurile naziste.

În 2003 când se serbează cei 40 de ani ai tratului de la Elysée, ziua de 22 ianuarie devine “ziua prieteniei franco-germane”. Consiliile de miniştri înlocuiesc sommeturile dar ceremoniile reflectă mai departe starea relaţiilor personale dintre cei doi lideri. În perioada cuplului Chirac-Schröder, mai exact în 2004, preşedintele Franţei şi cancelarul german asistă pentru prima dată alături unul de celălalt la comemorarea debarcării aliaţilor din iunie ’44. Ocazie cu care Gerhard Schröder îi va mulţumi Franţei că “i-a întins mâna pentru ca Germania să fie reacceptată în comunitatea popoarelor civilizate”. Patru ani mai târziu, în 2008, Nicolas Sarkozy şi Angela Merkel inaugurează un memorial de Gaulle la Colombey-les-Deux-Eglises, satul în care cu 50 de ani în urmă lua naştere prietenia franco-germană. Tot ca o referinţă la trecutul istoric, actualul şef de stat francez a mers  în septembrie anul trecut la Ludwigsburg, castelul în faţa căruia de Gaulle entuziasmase mulţimea germană cu discursul său.