Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Geneva 2 – în cǎutarea unei pǎci imposibile în Siria

Coferinţa internaţionalǎ de pace consacratǎ Siriei a început miercuri 22 ianuarie în Elveţia, în localitatea balnearǎ Montreux, cu alocuţiuni care au pus accentul pe necesitatea gǎsirii unei soluţii politice la acest conflict. Negocierile propriu-zise vor începe însǎ abia vineri la Geneva, fiind mediate de Organizaţia Naţiunilor Unite. Ceea ce putem spune în acest moment este cǎ toate speranţele sunt permise dar cǎ nu sunt aşteptate rezultate rapide şi spectaculoase.

La Montreux s-a desfǎşurat oarecum partea mai degrabǎ festivǎ a acestei Conferinţe numitǎ Geneva II, cu precizǎri importante însǎ pentru ceea ce va urma începînd de vineri la Geneva. De fapt, cele douǎ delgaţii siriene, cea guvernamentalǎ şi cea reprezentînd opoziţia, ar urma sǎ preia ştafeta pentru a negocia direct, dar în prezenţa unor mediatori ai Organizaţiei Naţiunilor Unite şi ai Ligii Arabe.

In cuvîntul de deschidere, secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Ban Ki-moon, a ţinut sǎ precizeze cǎ aceastǎ conferinţǎ reprezintǎ o şansǎ istoricǎ pentru restabilirea pǎcii în Siria:

"Pentru prima datǎ, guvernul sirian şi opoziţia sirianǎ precum şi cumunitatea internaţionalǎ reprezentatǎ în ansmablul ei au convenit sǎ caute o soluţie politicǎ. Toţi sirienii şi toatǎ lumea din regiune afectatǎ de aceastǎ crizǎ aşteaptǎ de la dumneavoastrǎ, cei reuniţi aici, sǎ puneţi capǎt unor suferinţe pe care nu avem cuvinte pentru a le descrie."

Sunt cuvintele lui Ban Ki-moon, care s-a adresat în faţa unor delegaţii reprezentînd patruzeci de ţǎri şi organizaţii, printre ele, cum spuneam, delegaţia oficialǎ de la Damasc condusǎ de şeful diplomaţiei siriene, Walid Mouallem, precum şi delegaţia opoziţiei condusǎ de Ahmad Jabra.

Seful diplomaţiei franceze, Laurent Fabius, a ţinut, în alocuţiunea sa, sǎ sublinieze clar care sunt obiectivele reuniunii:

"Obiectivul acestei conferinţe numitǎ Geneva II este politic. El este foarte bine definit prin scrisoarea de invitaţie semnatǎ de domnul Ban Ki-moon şi am sǎ citez cel mai import pasaj din aceastǎ scrisoare: în faţa cutremurǎtoarelor suferinţe din Siria, mandatul nostru este de ajunge cît mai repede la o reglementare negociatǎ, la o soluţie politicǎ care sǎ punǎ integral în practicǎ comunicatul adoptat la reuniune Geneva I, începînd cu un accord în privinţa unei autoritǎţi de tranziţie dotatǎ cu depline puteri executive şi formatǎ prin consimţǎmîntul celor douǎ pǎrţi adverse."

Sunt cuvintele ministrului de externe francez Laurent Fabius care a mai ţinut sǎ precizeze cǎ participanţii la reuniune nu trebuie sǎ apere alte interese decît cel al reconcilierii în Siria. El a mai subliniat cǎ  Franţa doreşte ca Siria sǎ fie o ţarǎ unitǎ, efectiv independentǎ, fǎrǎ combatanţi strǎini pe solul ei şi fǎrǎ un şef care a comis crime de masǎ în fruntea statului.

Si şeful diplomaţiei americane a precizat în alocuţiunea sa cǎ viitorul Siriei nu poate fi imaginat cu Bachar al-Assad menţinut la putere la Damasc. Iatǎ un pasaj important din intervenţia sa:

"Un guvern de tranziţie înseamnǎ cǎ el nu poate fi format din persoane care sunt contestate de o parte sau alta. Ceea ce înseamnǎ cǎ Bachar al-Assad nu va putea face parte din acest guvern."

Aceste precizǎri fǎcute de reprezentantul Franţei şi de cel al Statelor Unite nu sunt însǎ de naturǎ sǎ convinǎ Rusiei care continuǎ sǎ-l sprijine pe Bachar al-Assad. Ministrul de externe rus Serghei Lavrov a precizat în acelaşi timp cǎ Rusia doreşte integritatea teritorialǎ a Siriei precum şi o Sirie laicǎ în care drepturile tuturor comunitǎţilor sǎ fie respectate.  

Dincolo de aceste declaraţii însǎ, dintre care une sunt o expresie a acelor mai bune intenţii, comentatorii îşi exprimǎ temerea cǎ rǎzboiul va continua încǎ multǎ vreme în Siria. De altfel conferinţa de pace s-a deschis fǎrǎ ca pe teren beligeranţii sǎ accepte o încetare, mǎcar temporarǎ, a focului.

Scepticismul dominǎ în aproape toate comentariile presei franceze. Iatǎ, de exemplu, acest titlu din Libération: "Siria – imposibila pace." Editorialistul ziarului afirmǎ cǎ, în ciuda începerii acestor discuţii, şi în ciuda faptului cǎ rǎzboiul s-a soldat cu 130 000 de morţi, cele douǎ pǎrţi nu sunt încǎ pregǎtite sǎ discute despre pace. Si aceasta pentru simplul motiv cǎ fiecare dintre cele douǎ tabere, regimul de la Damasc pe de o parte şi rebeliunea armatǎ pe de altǎ parte, crede încǎ într-o posibilǎ victorie prin intermediul armelor. Tot în Libération mai putem citi aceastǎ frazǎ: "Este regretabil cǎ Teheranul a fost exclus de la aceastǎ conferinţǎ care ar fi permis fiecǎrui participant sǎ fie pus în faţa responsabilitǎţilor sale." De altfel Teheranul a reacţionat, dupǎ ce i s-a retras invitaţia de a venit la Geneva, afirmînd, prin vocea preşedintelui Hassan Rohani, ca la discuţii participǎ în schimb "sprijinitori ai terorismului". De altfel nu mai este un secret faptul cǎ Arabia Sauditǎ şi Qatarul au furnizat ajutoare masive şi armament jihadiştilor.

Cotidianul Le Monde constatǎ cǎ participanţii la actuala conferinţǎ de pace pe marginea Siriei doresc, fǎrǎ îndoialǎ, oprirea luptelor, dar au şi interese divergente în respectiva regiune. Rusia îl sprijinǎ pe Bachar al-Assad pentru cǎ în absenţa sa se teme cǎ "haosul islamist" ar putea agrava situaţia din Caucaz. Arabia Sauditǎ, Qatarul şi alte state din Golf se tem de Iran şi doresc dispariţia alianţei dintre iranieni, sirieni şi heţbolahii libanezi.

Occidentul s-a arǎtat şi el ezitant în faţa crizei siriene şi este evident cǎ se teme mai mult de "jihadizarea" Siriei şi a regiunii decît de regimul lui Bachar al-Assad. Sunt neliniştitoare în acest sens şi ştirile legate de mare numǎr de tineri candidaţi la jihadism plecaţi din Franţa, Belgia sau Marea Britanie ca sǎ lupte în Siria. Ministrul francez de interne, Manuel Valls, a precizat, de exemplu, cǎ 250 de francezi luptǎ acum în Siria, unde 21 au de francezi au fost ucişi. Numǎrul belgienilor ar fi de 200, iar numǎrul britanicilor între 200 şi 1200.