Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Mali – oraşul Tombuktu eliberat, o victorie cu caracter simbolic

mali-azi.png

credit foto: franceinter.fr

Intervenţia militară franceză din Mali marchează astăzi o etapă importantă, cu multe valenţe simbolice, prin luarea sub control a oraşului Tombuktu din nordul ţării. Deşi Franţa continuă să fie singură pe teren, cu excepţia cîtorva sute de soldaţi malieni, ofensiva ei lansată pe 10 ianuarie şi-a atins cu succes primele obiective. 

In momentul în care s-au văzut obligaţi să fugă din Tombuktu, miliţiile islamiste au mai comis un act odios de natură să le pună în evidenţă şi mai bine ideologia: au dat foc unei biblioteci cu manuscrise de o mare valoare, unele dintre ele datînd din secolul al XIII-lea. In cele nouă luni cît au controlat acest important oraş din nordul statului Mali, oraş pe care UNESCO l-a pus pe lista patrimoniului mondial al umanităţii, islamiştii au mai distrus cîteva monumente, mai precis cîteva mausolee sufiste pe care le considerau drept contrare unor precepte ale Coranului. Lumea civilizată ar fi avut motive să intervină în Mali pentru a-i alunga pe islamişti doar şi în urma acestor acte de barbarie. Pericolul pe care îl reprezintă ei este însă mult mai mare, deşi Europa pare să fi avut nevoie de ceva timp pentru a înţelege acest lucru.

Intr-un editorial publicat de ziarul Le Figaro (ziar de opoziţie în Franţa) putem citi o analiză interesantă a operaţiunii “Serval”, cum se numeşte intervenţia franceză în Mali. Le Figaro are cuvinte de laudă pentru rapiditatea cu care a acţionat Franţa, la început pentru a opri ofensiva djihadistă spre capitala statului Mali, Bamako, şi mai apoi pentru a-i alung pe islamişti din oraşele cucerite în partea de nord a ţării, printre care Gao şi Tombuktu. Le Figaro avertizează însă că greul de-abea acum începe. Ar fi prematur deci ca trupele franceze şi maliene să strige “victorie” în condiţiile în care, de fapt, inamicul nu a opus rezistenţă ci a preferat să fugă din faţa unei forţe superioare. Chiar şi ministrul francez de externe Laurent Fabius a recunoscut că grupurile islamiste “au evitat” ciocnirea frontală cu coloanele franceze şi maliene. Ceea ce înseamnă că inamicul se ascunde în prezent undeva în natură, mai precis în deşert, şi se pregăteşte pentru un alt tip de luptă, cel al hărţuirii şi al atacurilor sporadice, după metodele afgane. Nu degeaba spun unii specialişti că umbra Afganistanului planează acum asupra statului Mali.

Mai rămîne deci ca în Mali să nu fie făcute aceleaşi greşeli ca în Afganistan, sau ca Franţa şi trupele africane solicitate să intre în Mali să înveţe din lecţia afgană. Din surse oficiale se anunţa ieri că în jur de 3000 de soldaţi din mai multe ţări africane se află deja în stare operaţională în Mali. Ei sunt de fapt mai numeroşi decît cei pe care îi poate desfăşura armata maliană, care trebuie complet reorganizată. Iata care sunt deci viitoarele obiective ale Franţei, după această primă serie de victorii rapide.

In primul rînd Franţa doreşte să nu apară ca o forţă de ocupaţie. Prezenţa trupelor franceze va trebui să fie discretă dar eficientă. Acolo unde se poate, vor fi lăsaţi soldaţii africani să asigure securitatea principalelor localităţi. Franţa încearcă să împiedice concomitent actele de răzbunare inutile din partea trupelor maliene. Astfel excese ar putea distruge capitalul de simpatie pe care şi l-a creat Franţa, deocamdată, în localităţile eliberate. Un alt obiectiv este deschiderea unui demers politic. Mulţi observatori cred că tuaregilor trebuie să li se propună ceva, un statut de autonomie, o ameliorare a condiţiilor lor de viaţă pentru ca astfel să fie destrămată alianţa dintre tuaregi şi grupurile narco-islamiste. Pe de altă parte, statul Mali are nevoie de un important ajutor financiar şi de sprijin internaţional pentru a-şi reface economia. Marţi 29 ianuarie are loc în capitala Etiopiei, Adis-Abeba, o conferinţă a ţărilor donatoare în favoarea statului Mali. Si-au anunţat prezenţa Organizaţia Naţiunilor Unite, Uniunea Europeană, Statele Unite şi Japonia. Intr-o primă fază ar trebui deblocată suma de 700 de milioane de dolari pentru diverse urgenţe, începînd cu desfăşurarea pe teren a forţei de intervenţie promisă de Uniunea Africană. Această organizaţie care reuneşte 53 de state a promis ieri, în cadrul unui “summit” organizat tot în capitala Etiopiei, să mărească de la 4000 la 5700 numărul de soldaţi trimişi pe teren.

In mai multe depeşte ale Agenţiei France Prese se arată că intervenţia energică a Franţei în Mali a fost de natură să-i atragă nu numai aprobarea, ci şi admiraţia pe plan internaţional. Americanii, după ce iniţial au cerut Parisului 50 000 de dolari pe ora de zbor pentru avionele lor de transport, s-au răzgîndit şi şi-au oferit gratuit ajutorul. Colaborarea lor rămîne extrem de preţioasă şi la nivelul culegerii de informaţii, pentru că armata franceză nu este dotată cu drone atît de sofisticate precum cele americane. Treptat, toată lumea înţelege că miza intervenţiei din Mali este enormă, în măsura în care grupurile islamiste erau pe cale să destabilizeze toată Africa de vest şi să creeze în Sahel o imensă bază de acţiune în primul rînd împotriva Europei.