Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Spectrul haosului în ţara faraonilor

mohamed-morsi-008.jpg

cerdit foto: guardian.co.uk

In Egipt violenţele din ultimile zile provoacă temeri serioase în legătură cu evoluţia situaţiei politice iar armata avertizează că actuala criză ar putea duce la o posibilă “prăbuşire a statului”. In ciuda faptului că Egipul şi-a ales pentru prima dată în istoria sa în mod democratic Parlamentul şi preşedintele, nimeni nu pare să fie mulţumit în această ţară. Iar Fraţii musulmani, care se află de fapt la putere, sunt confruntaţi cu enorme probleme, în special economice. Nu întîmplător preşedintele Morsi a efectuat astăzi o vizită în Germania pentru a solicita investiţiile Europei.

Instabilitatea din Egipt provoacă serioase îngrijorări în Occident, dar în acelaşi timp vigoarea cu care opoziţia continuă să se exprime în această ţară este un semn că vremea absolutismului şi a autocraţiei s-a încheiat în ţara faraonilor. De fapt, puterea încarnată de Fraţii Musulmani în frunte cu preşedintele Mohamed Morsi continuă să fie contestată pentru că la nivelul rezultatelor islamiştii aşa-zis moderaţi au provocat decepţia populaţiei. Egiptenii nu trăiesc mai bine decît pe vremea lui Hosni Mubarak, industria turismului a avut de suferit serios în regiunea Nilului iar tinerii au devenit alergici la măsurile autoritare, cum ar fi recurgerea la starea de urgenţă. Reamintim că ea fost decretată luni în cîteva localităţi, printre care Port-Said, după izbucnirea unor grave violenţe generate la rîndul lor de un verdict al justiţiei egiptene. 21 de suporteri ai clubului local de fotbal Al-Masry au fost de fapt condamnaţi la moarte pentru rolul avut în provocarea unor ciocniri sîngeroase, anul trecut, în contextul unui meci de fotbal cu o echipă din Cairo. Acest cocktail periculos, în care politica se intersectează cu pasiunile fotbalistice şi cu capacitatea de mobilizare a suporterilor, a fost elementul declanşator al altor frustrări resimţite de populaţie. Una din figurile importante ale opoziţiei egiptene, Mohamed El Baradei, cere o reuniune de urgenţă a tuturor curentelor politice pentru soluţionarea crizei. El consideră că Egiptul are nevoie de un guvern de “salvare naţională”  precum şi de crearea unei comisii care să aducă amendamente Constituţiei.

Frontul Salvării Naţionale, principala forţă de opoziţie, nu a încetat să denunţe faptul că noua lege fundamentală egipteană, Constituţia, a fost redactată de o echipă dominată de islamişti, ceea i-ar anula caracterul reprezentativ.

După cum arată un comentator francez, Bernard Guetta, în cotidianul Libération, ceea ce se întîmplă în Egipt este simptomatic pentru întreaga lume arabă frămîntată de valul revoluţionar. Este adevărat că “primăvara arabă” a fost deturnată de islamişti care s-au impus la putere, după cum putem constata şi în Tunisia. Aceştia însă se văd obligaţi acum să ceară ajutorul economic al Occidentului pentru a-şi asigura supravieţuirea politică. De fapt, scrie Bernard Guetta, electoratul arab care i-a votat pe islamiştii moderaţi nu vrea un sistem teocratic de tip iranian, el vrea stabilitate, revenirea turiştilor occidentali, asigurarea unui climat propice afacerilor.

Cam acesta este şi mesajul cu care s-a dus în Germania preşedintele egiptean. El doreşte să-i convingă pe europeni că regimul său are cele mai bune intenţii în materie de democraţie şi cooperare economică. Ministrul german al afacerilor externe, Guido Westerwelle, i-a răspuns însă clar preşedintelui egiptean condiţionînd ajutoarele financiare şi investiţiile de progresul democraţiei în ţara faronilor. Intreaga Europă de fapt pare tentată să adopte faţă de Egipt o atitudine pusă sub semnul unei “răbdări strategice”. Dialogul este menţinut, dar intreprinderile europene nu se grăbesc să investească în Egipt.

Preşedinte egiptean ar fi trebuit, vineri, să efectueze şi o vizită la Paris, pe care a anulat-o însă întrucît opoziţia a lansat pentru această zi “de rugăciune” în Egipt un apel la organizarea unor mari manifestaţii. Sentimentul egiptenilor, şi mai ales al tinerilor, că li s-a “furat revoluţia” este atît de mare încît preşedintele Mohamed Morsi nu i-ar putea calma astăzi cu paleativul unor eventuale contracte comerciale semnate repede cu Germania sau cu alte ţări europene.