Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Tunisia - o nouǎ constituţie, o nouǎ paginǎ de istorie

000_nic6289833_0.jpg

credit foto: rfi.fr

Tunisia a adopat o nouǎ constituţie pe care Franţa o salutǎ ca o mare victorie a democraţiei. Dupǎ doi ani de dezbateri tensionate tunisienii au optat pentru o constituţie în care locul islamului este redus şi care ar putea deveni un model pentru întreaga lume arabo-musulmanǎ.

"Tunisia este un stat liber, independent şi suveran, are ca religie islamul, are ca limbǎ oficialǎ limba arabǎ, iar ca regim politic Republica." Am citat primul articol din constituţia tunisianǎ, în care islamul este menţionat, dar greutatea sa este atenuatǎ în al doilea articol, redactat în felul urmǎtor: "Tunisia este un stat cu caracter civil, bazat pe cetǎţenie, pe voinţa poporului şi pe prioritatea dreptului." In virtutea acestui articol apare limpede cǎ nu legea islamicǎ, altfel spus nu Saria este sursa legii fundamentale a ţǎrii, ceea ce poate fi considerat drept un imens progres.

Atmosfera a fost de altfel extraordinarǎ, spun jurnaliştii tunisieni, în momentul cînd Adunarea Constituantǎ a adoptat noua constituţie cu 200 de voturi pentru dintr-un numǎr de 216 deputaţi. Tunisia dǎ de fapt o veritabilǎ lecţie de democraţie întregii lumi arabe şi musulmane, şi este singura ţarǎ din zona magrebului în care "primǎvara arabǎ" a reuşit. In ciuda unor tensiuni extreme, în ciuda a numeroase provocǎri, în ciuda unor asasinate comise de islamişti radicali, Tunisia a reuşit sǎ menţinǎ un cadru democratic, sǎ evite rǎzboiul civil şi sǎ asume cultura compromisului. Chiar şi faptul cǎ islamiştii moderaţi ai partidului Enahda au acceptat la un moment dat sǎ cedeze puterea unui guvern de tehnicieni denotǎ victoria raţiunii asupra instinctelor primare.

Fapt fǎrǎ precedent în lumea arabo-musulmanǎ, constituţia prevede şi principiul paritǎţii dintre femei şi bǎrbaţi în instanţele elective.  Altfel spus, dupǎ model francez, partidele sunt obligate sǎ punǎ pe lista candidaţilor, în cadrul oricǎrui scrutin, în numǎr egal bǎrbaţi şi femei.

Preşedintele Franţei, François Hollande, a dat un comunicat prin care felicitǎ cǎlduros poporul tunisian pentru adoptarea acestui text de lege fundamental care pune bazele unei democraţii de naturǎ sǎ respecte drepturile şi libertǎţile tuturor cetǎţenilor.

Dacǎ Tunisa devine astǎzi o veritabilǎ democraţie, un mare merit îl au douǎ personalitǎţi care au avut de jucat un rol important în momentul în care ţara devenea independentǎ. Primul este Pierre Mendès France care, în iulie 1954, în calitate de prim-ministru al Franţei, a acceptat autonomia internǎ a Tunisiei. In felul acesta Tunisia s-a îndreptat spre independenţǎ în cu totul alte condiţii decît Algeria, altfel spus fǎrǎ violenţe, fǎrǎ rǎzboi, fǎrǎ vǎrsare de singe şi fǎrǎ apariţia unor resentimente acute faţǎ de fosta metropolǎ. Ceea ce a permis menţinea unor elemente de culturǎ democraticǎ în Tunisia, de inspiraţie francezǎ.

A doua personalitate a fost tunisianul Habib Bourguiba, avocat format în Franţa, devenit preşedinte al Tunisiei între 1957 şi 1987, care a reuşit sǎ modernizeze ţara şi sǎ instaureze treptat normele democraţiei.

Desigur, tunisienii au un şantier enorm încǎ în faţa lor, politic şi economic. Noi alegeri vor fi organizate în perioada imediat urmǎtoare iar economia a avut de suferit de la izbucnirea revoluţiei în ianuarie 2011. Tunisienii pot afirma însǎ cǎ revoluţia lor nu a fost un eşec, cǎ nu s-a transformat în haos (precum în Libia) sau într-o nouǎ dictaturǎ (precum în Egipt). Comunitatea internaţionalǎ a salutat cu entuziasm adoptarea noii constituţii tunisiene şi este dispusǎ sǎ ajute Tunisia. Pe de altǎ parte, dupǎ cum aratǎ unii comentatori, un text constituţional nu este niciodatǎ suficient pentru garantarea libertǎţilor. El mai trebuie şi interpretat în acest sens şi pus în practicǎ prin mecanisme juridice şi instituţionale de protecţie şi control.