Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Egiptul şi Iranul pe cale de a-şi normaliza relaţiile bilaterale

ahmadinejadmorsi.jpg

credit foto: jihadwatch.org

Egiptul şi Iranul discută pe marginea normalizării relaţiilor bilaterale, întrerupte din 1979. Pentru prima dată din 1979 încoace asistăm şi la o vizită a unui preşedinte iranian la Cairo. Această apropiere dintre Egipt şi Iran este urmărită cu atenţie în Israel şi cu nelinişte de unele ţări din zona Golfului Persic.

Relaţiile diplomatice dintre cele două ţări au fost de fapt întrerupe întrucît Iranul nu a acceptat ideea ca o ţară arabă şi musulmană, respectiv Egiptul, să semneze un tratat de pace cu Israelul. In 1979 deci, Teheranul a protestat cu virulenţă împotriva iniţiativei pe care a avut-o atunci preşedintele egiptean Anwar el-Sadat de a întinde mîna liderilor israelieni.

Iată de ce actuala vizită la Cairo a preşedintelui iranian Mahmud Ahmadinejad are un caracter simbolic, chiar dacă ea nu este o vizită de stat ci doar prilejuită de participarea la cel de-al 12-a "summit” al Organizaţiei Cooperării Islamice. In declaraţiile lor, însă, atît Mahmud Ahmadinejad cît şi omologul său egiptean Mohamed Morsi au pur accentul pe dorinţa celor două ţări de a-şi relansa cooperarea. Un prim pas a fost făcut în acest sens de preşedintele egiptean Morsi care a efectuat în august anul trecut o vizită la Teheran, prilejuită de o altă întîlnire la vîrf, a ţărilor nealiniate.

Actuala tendinţă de apropiere dintre cele două ţări a devenit posibilă practic după venirea la putere a Fraţilor Musulmani în Egipt, deşi între cele două ţări există unele divergenţe pe marginea unor dosare importante. In privinţa Siriei, de exemplu, Cairo şi Teheran au viziuni opuse. In timp ce liderii egipteni i-au cerut lui Bachar al-Assad să plece de la putere, Iranul rămîne aliatul necondiţionat al regimului de la Damasc.

Iranul şi-a exprimat dorinţa unei normalizări a relaţiilor cu Egiptul încă din 2011, după revolta populară care a provocat plecarea de la putere a preşedintelui Hosni Mubarak, dar la Cairo se simte o anumită prudenţă în acest sens. Tările din Golf, cu majoritate sunită, au relaţii tensionate cu Iranul şiit, şi îşi exprimă pingrijorarea în legătură cu actuala apropiere dintre Cairo şi Teheran. Teheranul este bănuit, de exemplu, că alimentează revoltele şiite din Bahrein. Ministrul de externe egiptean a precizat de altfel în context că apropierea dintre Egipt şi Iran nu se va face în detrimentul ţărilor din Golf şi în detrimentul securităţii acestora.

Discuţiile la nivel înalt între Iran şi Egipt au loc însă într-un moment cînd preşedintele egiptean apare ca fiind extrem de fragilizat şi sub presiunea unei contestaţii publice viguroase. Fraţii Musulmani sunt acuzaţi că au "confiscat revoluţia". Sunt denunţate în paralel şi brutalităţile comise de forţele de ordine iar ministrul egiptean al culturii şi-a dat luni demisia pentru a protesta împotriva modului în care acţionează poliţia. El denunţă faptul că poliţia recurge la violenţă şi la tortură şi cere o reformă a aparatului poliţienesc.

Coincidenţa face că la Teheran a fost arestat un colaborator apropiat al preşedintelui Ahmadinejad, fostul procuror Saeed Mortazavi, care a avut un rol major în represiunea lansată împotriva tinerilor, a studenţilor şi a manifestanţilor în 2009, cînd sute de mii de iranieni au denunţat fraudele comise la alegerile prezidenţiale. Acest Mortazavi mai era numit şi “măcelarul presei” datorită îndîrjirii cu care îi urmărea şi persecuta pe jurnalişti. Arestarea acestui fost procuror într-un moment cînd protectorul său se afla în vizită la Cairo poate fi pusă în legătură cu luptele pentru putere care se duc în culise la Teheran, mai ales între preşedintele Ahmadinejad şi preşedintele Parlamentului, Ali Larijani. In nici un caz vîntul de revoltă şi de libertate care se face simţit în Egipt nu este pe gustul ultra-conservatorului Mahmud Ahmadinejad.