Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Virgil Tǎnase : Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (23)

thierry_de_montbrial.jpg

Thierry de Montbrial

Un prix pour omenie. În Franţa, în România şi în lume există numeroase premii în multe domenii: literatură, muzică, teatru, arte plastice, sport, economie, şi aşa mai departe. Scriitorul Virgil Tănase ne atrage atenţia în cronica sa bilingvă de azi asupra unui premiu decernat la Bucureşti pentru omenie.

Je retrouve à Bucarest Thierry de Montbrial, membre de l'Institut, dont, il y a quelques semaines, je vous parlais dans des termes flatteurs en présentant son Journal roumain. Il est venu en famille, signe, s'il en fallait, de l'importance qu'il accorde à cet événement, pour recevoir un prix care mă priveşte şi pe mine întrucât sunt unul dintre premiaţi.

Este întotdeauna plăcut să primeşti un premiu, dar bucuria, deşi relativă, este înzecită când respectivul, eu, după ce-a gustat această bucurie în clasele primare, n-a mai avut parte de ea mai tot lungul vieţii, cam din momentul din care a început să conteze nota la purtare. N-am fost, recunosc, « un băiat cuminte și ascultător », cum răspundea mama lucrătorilor Securităţii qui lui faisaient savoir qu'un jour ou l'autre tot or să pună mâna pe mine să-mi taie beregata comme il se doit pour un ennemi de peuple, de la classe ouvrière, du prolétariat international, etc. Depuis j'ai eu quelques distinctions, c'est vrai, dont certaines ne manquaient pas de charme, surtout celle, pour des mérites littéraires, qui m’avait amené à Rome, au dernier étage d’un des trois bâtiments conçus par Michel-Ange et qui couronnent la place du Campidoglio : de pe terasa unde, la lumină de lumânări, ni s-au servit şampania şi pişcoturile, întrezăream, la picioare, ţurţurii de marmoră albă ai forumului şi mai departe, şoptite-n întuneric, cupolele oraşului clădit pe temelii de-aproape trei milenii. Nu uit nici sticla de armagnac veche de mai bine de treizeci de ani pe care mi-a înmânat-o solemn, împreună c-o diplomă, într-un orăşel pierdut din sudul Franţei, reprezentantul societăţi literare locale care perpetua o tradiţie venită, parcă, din catifelele romanelor provinciale ale lui Anatole France.

Le prix dont je vous parle et que je partage, entre autres, avec mon cher, très cher Augustin Buzura dont j'avais essayé, dans le temps, sans succès, de publier les livres à Paris, que je partage aussi avec ce cher, très cher Radu Beligan qui, il y a quelques années, croisé occasionnellement dans une rue de Bucarest, me demandait des nouvelles d'un de mes spectacles dont il était apparemment le seul en Roumanie à savoir qu'il se jouait à Paris et à s'y intéresser, premiu pe care-l împart şi cu Thierry de Montbrial, ce prix me tient particulièrement à cœur, je l’avoue. De ce ? Am sa v-o spun pe cea dreaptă : mă bucur mai ales pentru dumneavoastră. Premiul pe care-l oferă primarul sectorului doi al capitalei, Dl Nicolae Onţanu, se intituleaza "Om între oameni" şi răsplăteşte nu numai o carieră sau o operă ci şi efortul împricinatului de a se fi slujit de cariera sau de opera sa pentru binele obştesc şi îndeosebi întru priinţa obştii din care s-a tras. Ai-je mérité ce prix ? Peut-être bien que oui, peut-être bien que non... C'est une question à laquelle auront à répondre les historiens de la littérature ou même les historiens tout court. Mais sans rapport avec la personnalité de celui qui le reçoit, ce prix est en lui-même une victoire sur l'esprit d'une époque délétère qui a oublié qu'elle est au service de l'homme, une époque où le TGV atteint des vitesses fabuleuses et, pour arriver plus vite à destination et établir une nouvelle performance technologique, n'arrête même plus dans les gares où les passagers vieillissent  sur les quais, tandis que le bolide fuse devant leurs yeux  gol de Ionică, Mărioara lui nenicu măi, măi..., fuge trenul cu vagoane da-n vagoane nu-s cucoane ci teancuri de milioane îndesate-n geamandane, pentru insulele Caymane... etc. Atunci cum să nu profit de faptul că ceremonia se desfăşoară într-una din sălile Teatrului National ca să strig cât mă ţin rărunchii, cuvintele lui Gorki, da Gorki, mare autor dramatic : « Omul, ce minunat sună acest cuvânt » ! Jusqu'à ce jour je n'ai entendu personne s’écrier « L'économie de marché, quel mot merveilleux » ! ou bien « Le produit intérieur brut, quelle idée sublime » !

Recunoaşteţi că un premiu pentru OM, fie el şi numai de omenie, merită o cronică, fie ea şi numai bilingva.

 
Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (23)