Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Scandalul cărnii de cal – ce lecţie pentru consumatori?

viande-cheval-2013.jpg

credit foto: fr.kichka.com

Ce ar trebui să reţinem, ca lecţie pentru consumatori, din scandalul cărnii de cal, care are ramificaţii în întreaga Europă? Iată ce-şi propun să înţeleagă numeroşi comentatori francezi, cu accentul pe faptul că sănătatea consumatorilor este de fapt ameninţată în contextul unor practici precum cea demascată recent.

In mai multe ziare franceze diverşi specialişti subliniază un prim element: chiar dacă în contextul acestei afaceri s-a repetat că în nici un moment sănătarea consumatorilor nu a fost pusă în cauză, un risc sanitar există. Din moment ce diverse intreprinderi nu au fost capabile să identifice la timp „minciuna”, înseamnă că ele nu pot inspira sută la sută încredere. Mai multe reforme se impun deci pe plan european şi în domeniul industriei alimentare. Numărul de intermediari ar trebui drastic redus pentru a fi privilegiate „circuitele scurte” de aprovizionare. Cînd un produs congelat ajunge la consumator după ce a trecut prin şase, şapte sau chiar zece intermediari, există riscul ca undeva lanţul să fi fost „poluat” de un profitor, de un escroc sau de un incompetent. In plus, cu cît mai lung este lanţul de intermediari, cu atît mai mult scade profitul fiecăruia dintre ei, deci cresc tentaţiile de a recurge la fraudă în vederea amplificării cîştigului.

Un universitar francez pledează în Le Figaro pentru formarea unor veritabili rsponsabili cu calitatea în fiecare interprindere. Aşa cum un măcelar de profesie recunoaşte dintr-o privire toate tipurile de carne şi chiar şi gradul ei de prospeţime, aşa ar trebui în fiecare interprindere agro-alimentară să existe un specialist capabil să joace rolul de „santinelă alimentară”. Mai mult decît atît, el ar trebui să ştie chiar cum să prevină problemele. Pe de altă parte, intreprinderile trebuie să iasă din logica obţinerii unor cîştiguri cît mai mari cu investiţii cît mai mici şi să pună în centrul preocupării lor consumatorul. Ceea ce ar însemna că o intreprindere ar trebui să obţină aprobarea de a funcţiona numai cînd demonstrează că este capabilă să ţină cont în primul rînd de consumator (şi de sănătatea acestuia), şi să reconcilieze imperativele economice cu cele legate de securitatea alimentară şi de impactul activităţii sale asupra mediului înconjurător.