Modelul Kosovo: un bumerang istoric care loveşte în Crimeea

La ora la care occidentalii sprijineau cu fervoare independenţa provinciei Kosovo, Rusia a lansat numeroase avertismente în legǎturǎ cu efectele pe termen lung ale evenimentelor din fosta regiune sîrbǎ. De notat cǎ nu doar Moscova s-a opus, în 1999 şi mai tîrziu, independenţei kosovare. Si în sînul Uniunii Europene au fost ţǎri, precum Spania, România sau Grecia, care au avertizat cǎ desprinderea de Serbia a acestei regiuni unde albanezii erau majoritari ar putea deveni un "precedent" periculos şi ameninţa integritatea teritorialǎ a altor ţǎri. Spaniolii, de exemplu, ştiau despre ce vorbesc pentru cǎ sunt confruntaţi cu revendicǎrile secesioniste ale bascilor şi catalanilor. Iar pe plan internaţional nu numai Rusia, dar nici China nu a recunoscut statul Kosovo.

Modelul Kosovo revine acum ca un bumerang în contextul crizei din Crimeea. Preşedintele rus Vladimir Putin l-a evocat de mai multe ori spunînd, "de ce sǎ fi avut albanezii din Kosovo dreptul de a-şi declara independenţa, iar ruşii din Crimeea sǎ nu poatǎ beneficia de aceleaşi argumente?" Iar "argumentul" este înscris în Carta Naţiunilor Unite şi stipuleazǎ dreptul popoarelor la autodeterminare. Intr-un document datînd din 2010, şi Curtea Internaţionalǎ de Justiţiei precizeazǎ cǎ "proclamarea unilateralǎ a independenţei de cǎtre o parte a unui stat nu violeazǎ nici o normǎ a drepturlui internaţional".

In acord cu precedentul juridic numit Kosovo şi cu aceste reguli acţioneazǎ acum şi Parlamentul din Crimeea. El a decis sǎ proclame independenţa unei republici care oricum era autonomǎ, dar în cadrul Ucrainei. In plus, ca şi cum ar fi încercat sǎ-i linişteascǎ pe occidentali, Parlamentul de la Simferopol a precizat, citez dintr-o depeşǎ a Agenţiei France Presse: "Republica Crimeea va fi un stat democratic, laic şi multinaţional, se va angaja în menţinerea pǎcii şi a înţelegerii inter-etnice şi inter-religioase pe teritoriul sǎu". Mai, mai sǎ ne vinǎ sǎ credem cǎ peninsula Crimeea va deveni un paradis terestru.

Analogia cu ceea ce s-a întîmplat în Kosovo rǎmînǎ însǎ relativǎ şi extrem de limitatǎ. Sǎ precizǎm întîi cǎ la ora cînd Ucraina şi-a declarat independenţa, 54 la sutǎ dintre locuitorii Crimeii au votat pentru menţinerea peninsulei în cadrul Ucrainei. Chiar şi mulţi ruşi, la ora aceea, şi-au dorit sǎ rǎmînǎ mai degrabǎ pe teritoriul unei Ucraine democratice decît sǎ se alipeascǎ unei Rusii autoritare şi pe cale de a se re-militariza.

Rusia nu s-a consolat însǎ niciodatǎ cu aceastǎ opţiune, dar în 1991 era prea fragilǎ pentru a acţiona. Iatǎ însǎ cǎ acţioneazǎ acum, iar modul în care o face nu are nici el nici o legǎturǎ cu Kosovo. Fosta regiune sîrbǎ nu şi-a dorit, la ora la care devenea independentǎ, sǎ fuzioneze cu Albania. In cazul Crimeii, însǎ, alipirea la Rusia este al doilea pas care va fi fǎcut, dupǎ referendumul de pe 16 martie. Din toate punctele de vedere asistǎm la o vastǎ operaţiune de dezmembrare a Ucrainei, operaţiune orchestratǎ de Rusia într-un moment prielnic, cînd noua putere de la Kiev este extrem de fragilǎ şi cînd legǎturile economice ale occidentalilor cu Rusia îi împiedicǎ pe aceştia sǎ aibǎ vreo autoritate faţǎ de Vladimir Putin.