Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Consecinţe internaţionale ale anexǎrii Crimeii de cǎtre Rusia

Anexarea regiunii Crimeea de cǎtre Rusia a intrat, dupǎ faza politicǎ, în cea militarǎ, administrativǎ şi economicǎ, ceea ce riscǎ sǎ provoace noi incidente. In paralel, condamnarea Rusiei pe plan internaţional este fermǎ şi masivǎ, iar triumful lui Putin pe plan intern ar putea fi de scurtǎ duratǎ. Analizǎm în cele ce urmeazǎ consecinţele regionale şi internaţionale ale acestei anexǎri teritoriale prin forţǎ.

Pe plan internaţional, Valdimir Putin este în acest moment liderul în care nimeni nu mai poate avea încredere. Modul în care a modificat frontierele Ucrainei prin forţǎ, spaima sa în faţa aspiraţiilor democratice ale popoarelor din estul Europei şi din fosta Uniune Sovieticǎ, stilul autoritar pe care îl practicǎ, i-au adus excluderea din clubul marilor puteri industriale şi pierderea statutului de partener fiabil. Dupǎ cum aratǎ comentatorul Bernard Guetta într-un articol publicat în cotidianul Libération, în prezent Uniunea Europeanǎ a înţeles cel puţin douǎ lucruri: cǎ trebuie sǎ-şi reducǎ de urgenţǎ dependenţa energeticǎ de Rusia şi cǎ trebuie sǎ creeze o apǎrare comunǎ demnǎ de acest nume.

Statele Unite au înţeles cǎ plasarea Europei pe o agendǎ politicǎ secundarǎ a fost o greşealǎ. Iar preşedintele Barack Obama îşi dǎ seama probabil cǎ autoritatea sa personalǎ precum şi a Statelor Unite în lume au avut de suferit în contextul acestei crize. Probabil cǎ liderul de la Casa Albǎ va corecta aceste "deficienţe", cu riscul, în caz contrar, de a rǎmîne în istorie drept unul dintre preşedinţii cei mai slabi ai Americii.

China a transmis un prim semnal Moscovei cǎ nu este de acord cu stilul lui Putin. Acest fapt a fost vizibil la jumǎtatea luni martie cînd la ONU a fost votatǎ o rezoluţie de condamnare a referendumului din Crimeea. China ar fi putut sǎ se alinieze votului rus, care a blocat rezoluţia prin dreptul sǎu se veto, dar nu a fǎcut-o, preferînd sǎ se abţinǎ. Aceastǎ atitudine conţine un mesaj. China apǎrǎ cu vehemenţǎ dintotdeauna douǎ principii: al neamestecului în treburile interne şi al integritǎţii teritoriale. Ori, în criza ucraineanǎ, Rusia a fǎcut exact contrariul, s-a amestecat masiv în treburile interne ale Ucrainei şi a început o operaţiune de dezmembrare a acestei ţǎri. Ideea cǎ diverse comunitǎţi ar putea, dupǎ modelul ruşilor din Crimeea, organiza referendumuri în China în vederea obţinerii unui statut de autonomie sau independenţǎ provoacǎ oroare la Beijing. Ce n-ar da tibetanii sau uigurii sǎ poatǎ "activa" un astfel de mecanism!

Pe cu totul alt teren, cel al administrǎrii concrete a Crimeii, dupǎ momentul de euforie orchestrat de Putin în Rusia, urmeazǎ acum o parte mai puţin veselǎ. Dupǎ cum se vede şi pe hartǎ cu ochiul liber, Crimeea nu are continuitate teritorialǎ cu Rusia. Pentru aprovizionarea populaţiei din peninsulǎ Rusia va trebui fie sǎ se înţeleagǎ cu ucranenii, fie sǎ recurgǎ la nave şi la avioane, ceea ce va fi extrem de costisitor.

Dar efectul cel mai dezastruos al acestei afaceri va fi ruperea legǎturii afective dintre ucraineni şi ruşi. Douǎ naţiuni care fac parte din aceeaşi familie, iar pe care mulţi specialişti le considerǎ de fapt ca fiind unul şi acelaşi popor, vor avea în viitor resentimente durabile una faţǎ de alta. Si mai important însǎ este faptul cǎ acum ucrainenii care mai aveau unele îndoieli în privinţa "direcţiei" în care trebuie sǎ se îndrepte ţara lor vor sprijini apropierea de Uniunea Europeanǎ şi de Alianţa Atlanticǎ.

Mai rǎmîne de vǎzut dacǎ Putin se va mulţumi doar cu Crimeea. Este marea întrebare a momentului, pentru cǎ numeroase ţǎri, printre care şi Moldova, sunt îngrijorate din cauza repetǎrii "scenariului Crimeea". Intr-un articol publicat de cotidianul Le Monde, Mirel Bran explicǎ pentru publicul francez de ce Transnistria "este deja în vizorul Moscovei". Nici România nu-şi ascunde neliniştea, iar în articol este citat preşedintele Traian Bǎsescu spunînd: "Obiectivul preşedintelui Putin este de a restabili frontierele Uniunii Sovietice". Mirel Bran îl mai citeazǎ pe generalul Lebed care, în 1992, intervenind în Transnistria, a pronunţat aceasǎ frazǎ: “vom acţiona întîi şi vom explica apoi". Iatǎ "o viziune împǎrtǎşitǎ şi de actualul preşedinte rus", mai spune Mirel Bran în Le Monde.