Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Peninsula coreeană: războiul vorbelor şi gesticulaţiile geostrategice

kim-jon-un-generaux.jpg

credit foto: parismatch.com

Situaţia rămîne tensionată în regiunea peninsulei coreene unde gesticulaţiile războinice au atins un nivel care ar putea duce la un “joc periculos”, spun specialiştii. “Salvele verbale” şi “tirurile retorice” provin din toate taberele, şi putem spune că de data aceasta Coreea de Sud şi Statele Unite nu i-au lăsat pe nord-coreeni să deţină monopolul la capitolul ameninţărilor.

Potrivit unui sondaj realizat la Seul, capitala Coreii de sud, cei 15 milioane de locuitori ai oraşului sunt mult mai preocupaţi de spectrul şomajului decît de perspectiva unui război cu Coreea de Nord. De fapt, în ultimii 60 de ani, mai precis, de la încetarea războiului dintre cele două Corei în 1953, locuitorii Coreii de sud s-au obişnuit cu strategia retorică a Nordului. Toţi cei trei lideri nord-coreeni ai dinastiei comuniste Kim care s-au succedat în tot acest timp au recurs la aceeaşi retorică verbală, la şantaj şi uneori chiar la provocări pentru a-şi consolida de fapt dominaţia internă. Ultimul dintre ei, cel mai tînăr şi de fapt cel mai fragil, Kim Jong-Un, recurge de fapt la ceea ce a învăţat de la tatăl şi bunicul său: promite distrugerea tuturor inamicilor ţării sale şi victoria unei “revoluţii” despre care probabil nici el nu ştie în ce constă.

De data aceasta însă Statele Unite şi Coreea de Sud par să fi intrat cu ceva mai multă ardoare în acest joc al ameninţărilor şi contra-ameninţărilor. Momentul este, în primul rînd, unul cu caracter simbolic, întrucît se împlinesc 60 de ani de la războiul care a început în 1950 şi s-a încheiat în 1953 prin împărţirea peninsulei coreene. Nu este exclus ca în acest context regimul dictatorial de la Fenian să încerce lansarea unor atacuri parţiale sau diverse operaţiuni militare punctuale pentru a-şi consolida controlul intern dar şi pentru a testa capacitatea de reacţie a “inamicilor” săi. In altă ordine de idei, Coreea de Nord a testat în ultimile patru luni o nou dispozitiv nuclear precum şi o rachetă balistică cu rază lungă de acţiune, ceea ce îl face probabil pe Kim Jong-Un să se simtă invincibil. Să aibă el, însă, şi tentaţii sinucigaşe? In toate cazurile posibile, un război declanşat de el, fie terestru fie nuclear, nu s-ar putea termina decît cu prăbuşirea regimului pe care îl reprezintă. Noul preşedinte al Coreii de sud, Park Geun-Hye, s-a arătat extrem de prompt şi decis în contextul acestui duel verbal. El anunţă o "violentă ripostă" în caz de provocare militară a Coreii de nord, şi aceasta chiar de la primele eventuale provocări. Americanii au fost şi ei mai reactivi decît de obicei, trimiţind în zonă un întreg arsenal de arme de natură să-i umilească (sau să-i înfurie şi mai mult) pe nord-coreeni, printre altele avionul de vînătoare invizibil F-22.

In acest joc de gesticulaţii şi de escaladare verbală, există însă şi un moment cînd protagoniştii trebuie să-şi acorde reciproc şansa revenirii la calm. Intr-o depeşă a Agenţiei France Presse un comentator consideră că liderului nord-coreean trebuie să i se ofere acum o “portiţă” de ieşire onorabilă din acest angrenaj. Iar cei care trebuie să o facă sunt, evident, cei pentru care cuvîntul “raţiune” mai are cît de cît un conţinut... In ce-l priveşte pe Kim Jong-Un, probabil că el se va mulţumi cu o piruetă ideologică şi demagogică pentru a ieşi din acest joc: armata îl va declara erou naţional pentru că a ţinut “piept” duşmanilor ţării, iar poporul îl va aplauda cu frenezie ca pe marele său protector. In definitiv, nimeni nu are interes în prezent pentru ca regimul nord-coreean să se destrame. Un astfel de scenariu ar fi o catastrofă economică în regiune atît pentru China cît şi pentru Coreea de sud. Iar chinezii au o nevoie strategică de acest stat tampon, Coreea de Nord, care să-i separe de bazele americane din Coreea de Sud.