Tensiunile dintre Rusia şi ţǎrile care aspirǎ la democraţie: nici o soluţie imediatǎ la orizont

Reuniţi la Weimar, în Germania, oraşul în care a fost creat în 1991 "grupul de contact" cu acelaşi nume, miniştrii de externe german, polonez şi francez au pledat pentru întǎrirea legǎturilor dintre Uniunea Europeanǎ şi vecinii sǎi. Intr-un comunicat comun, cele trei ţǎri considerǎ cǎ politica de vecinǎtate a Uniunii Europene trebuie amelioratǎ şi mai ales adaptatǎ noilor realitǎţi. Vecinii Europei nu sunt însǎ numai la est ci şi la sud, mai precis de partea cealaltǎ a Mediteranei.

Ministrul francez de externe, Laurent Fabius, aratǎ în context cǎ Uniunea Europeanǎ ar trebui sǎ fie mai deschisǎ şi mai atentǎ cu Tunisia, care este pe cale de a reuşi o veritabilǎ tranziţie democraticǎ. Iar ministrul de externe german Frank-Walter Steinmeier îşi exprimǎ regretul cǎ Uniunea Europeanǎ nu a "reacţionat mai repede" în privinţa dosarului egiptean. Citez din documentul semnat împreunǎ de Laurent Fabius, Frank-Walter Steinmeier şi Radoslaw Sikorski: "Trebuie sǎ ameliorǎm flexibiliattea ajutoarelor pentru a oferi ajutoare mai rapide şi mai strategice, o parte substanţialǎ din aceste fonduri trebuie sǎ fie disponibile pe termen scurt pentru ca Uniunea Europeanǎ sǎ poatǎ reacţiona în faţa noilor evoluţii de pe teren".

Reamintesc în context cǎ "politica europeanǎ de vecinǎtate" este un concept şi o strategie lansate în 2004 iar Uniunea Europeanǎ are în prezent 16 parteneri în contextul acestei iniţiative, printre ei numǎrîndu-se Moldova, Ucraina, Armenia, Georgia, Azerbaidjanul, Republica Belarus, dar şi ţǎri din Magreb şi Orientul Apropiat. 

Un test important în ce priveşte capacitatea Uniunii Europene de a-şi ajuta vecinii este acum Ucraina, în condiţiile în care KIevul s-a orientat radical spre Occident, chiar cu riscul de a-şi vedea teritoriul invadat de tancurile ruse. Pentru a accelera aceastǎ apropiere Ucraina doreşte chiar şi sǎ intre în Alianţa Atlanticǎ, dar pentru moment acest proiect este în fazǎ de analizǎ, pentru cǎ orice precipitare în acest sens ar putea amplifica tensiunile cu Rusia în loc sǎ le diminueze.

Iar occidentalii mai constatǎ, nu fǎrǎ stupefacţie, cît de eficientǎ este în prezent maşina de propagandǎ rusǎ. Cotidianul Le Monde analizezǎ pe o paginǎ modul în care Kremlinul orchestreazǎ o îndoctrinare demnǎ de epoca sovieticǎ, chiar de cea stalinistǎ. Toate canalele de televiziune şi toatǎ presa scrisǎ primesc "indicaţii perţioase" şi obligatorii de la Kremlin pentru a prezenta Ucraina fie ca un nou bastion al fascismului, fie ca o ţarǎ în derivǎ pe care numai trupele ruse ar mai putea sǎ o salveze.

Numeroşi specialişti ruşi stabiliţi în strǎinǎtate sunt citaţi de Le Monde cu concluzii dintre cele mai neliniştitoare. Practic, Vladimir Putin a reuşit sǎ reaprindǎ în sufletul ruşilor o formǎ de mesianism care îşi are rǎdǎcinile în Bizanţ, dar care se mai inspirǎ şi din panslavism precum şi din frisoanele internaţionalei comuniste. Prin cenzurǎ, intimidare, presiune mediaticǎ şi excitare a fibrei naţionaliste, ruşii de rînd chiar încep sǎ creadǎ cǎ în faţa unui Occident depravat şi a unei Ucraine fasciste ei sunt unicul barajul moral. Enorma maşinǎ de propagandǎ a lui Putin  este ajutatǎ masiv şi de Biserica ortodoxǎ rusǎ, aratǎ o altǎ publicaţie francezǎ, cotidianul catolic la Croix. Ortodoxia este de faptul primul aliat al lui Putin în aceastǎ operaţiune de structurare a unei noi ideologii unice şi a unei gîndiri unice în Rusia, mai aratǎ La Croix.