Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


20 de ani de la masacrul din Rwanda. Relaţia cu Parisul este din nou tensionată

 Rwanda comemorează  astăzi 20 de ani de la genocidul contra populaţiei de etnie tutsi. Începând cu 7 aprilie timp de 3 luni, la iniţiativa regimului extremist de etnie hutu, între 800 de mii şi un milion de persoane au fost masacrate. Ceremoniile care au loc astăzi în capitala Kigali au loc în prezenţa a numeroşi şefi de stat şi diplomaţi printre care cea a secretarului general ONU Ban Ki-Moon. Absenţa Franţei s-a făcut cu atât mai mult remarcată.   

 

 "Franţa a fost implicată  înainte, în timpul şi după genocid. Parisul a jucat un rol direct." Declaraţia care a fost făcută de preşedintele rwandez Paul Kagame  revistei Jeune Afrique şi apoi cotidianului Liberation, a provocat un val de reacţii la Paris. Într-o primă  instanţă  Franţa şi-a anulat participarea la ceremoniile de la Kigali. Apoi s-a vorbit despre trimiterea ambasadorului în post în Rwanda la diversele ceremonii. Acestuia i-a fost însă refuzată  acreditarea. În fine, în discursul pronunţat la ceremoniile de comemorare preşedintele Kagame a reluat atacurile, criticând din nou rolul controversat jucat de Paris acum 20 de ani. Aniversarea genocidului redeschide aşadar răni pe care unii le credeau - sau doar le sperau – închise pentru totdeuna. Într-o ultimă  tentativă  de a calma spiritele, palatul Elysee a transmis totuşi un mesaj către Kigali. "Franţa se asociază  poporului rwandez ca să  onoreze memoria tuturor victimelor genocidului" se poate citi în comunicatul preşedinţiei franceze.

Cum a început măcelul

În seara zilei de 6 aprilie 1994 avionul preşedintelui rwandez de la acea dată, un moderat de etnie hutu, era doborât deasupra capitalei Kigali. A doua zi premierul ţării, tot un hutu moderat, zece căşti albastre din misiunea ONU şi o serie de miniştri din opoziţie erau ucişi şi ei. Puterea din acea vreme, dominată  de membrii din etnia hutu, declanşează  în acel moment masacrele. Toţi membrii minorităţii tutsi fără discernământ sunt acuzaţi de asasinat şi simpatie cu rebeliunea venită  din Uganda învecinată. La toate nivelele administraţiei autorităţile stabilesc liste cu persoanele care trebuie ucise. La masacre sunt invitaţi să  participe toţi, adulţi sau copii, tineri şi bătrâni, femei şi bărbaţi. Ţinta sunt evident tutsi dar şi cei de etnie hutu care refuză  să  participe la mă cel. Aşa-zisele "mişcă ri de tineret" devin principala maşină rie de ucis. Oamenii sunt omorâţi cu maceta, cu grenada sau obuzul, în propriile case sau pe stradă , în biserici sau în şcoli. Toată  populaţia hutu este mobilizată  de autorităţi dar şi de celebrul "Radio al celor o mie de coline" pe undele căruia era difuzată  propaganda, un radio ce va fi poreclit pe bună  dreptate "mass-media de ură ". Două  săptămâni după  debutul masacrelor, ONU decide să -şi reducă  masiv efectivele de la faţa locului şi la sfârşitul lunii aprilie asociaţia Medici fără  frontiere evocă  printre primii "comiterea unui adevărat genocid". Omuciderile - care vor face deci între 800 de mii şi un milion de morţi - vor dura până pe 4 iulie data la care FPR, Frontul patriotic rwandez, în majoritate tutsi, pune mâna definitiv pe putere la Kigali. Victoria rebelilor declanşează  însă  un exod masiv al celor de etnie hutu. Sute de mii de persoane vor profita de operaţiunea militaro-umanitară  "Turquoise" pusă la punct de Franţa pentru a fugi în Zairul de atunci, devenit azi Republica Democratică  Congo. În noiembrie 1994 se creează  Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda înn Tanzania, la Arusha. 4 ani mai târziu sunt pronunţate şi primele verdicte cu închisoarea pe viaţă . Deciziile TPIR reprezintă  prima recunoaştere a genocidului comis contra minorităţii tutsi. În paralel în Rwanda peste două  milioane de persoane au fost judecate şi de tribunale locale, populare, pentru presupusul lor rol în masacre. 65 la sută  dintre suspecţi au fost declaraţi vinovaţi.

Acuzaţiile la adresa Parisului

Parisul din acea vreme era aliatul regimului extremist hutu, aflaţi deci la originea  genocidului. Fostul premier conservator francez Edouard Balladur, în post în  1994 la momentul masacrelor, s-a apărat însă  de acuzatii afirmând că  "Franţa nu a fost nicio clipă  complice a genocidului. A spune asta este o minciună " a spus Balladur luând apărarea forţei "Turquoise" care, este adevărat, a intrat în acţiune de abia în iunie 1994 adică  în momentul în care mare parte din masacre avuseseră deja loc. Problema este însă nu doar forţa militaro-umanitară . "20 de ani după  exterminarea tutsi a venit vremea ca Franţa să facă  lumină asupra politicii sale şi a acţiunilor soldaţilor ei pe teren" scrie editorialistul de la Le Monde. "Chiar dacă  nu există  nicio dovadă  privind implicarea militarilor francezi în omucideri, lucrările recente ale unor istorici şi o serie de mărturii multiplică  semnele de întrebare" mai scrie  ziarul de seară  care cere deci desecretizarea tuturor arivelor din acea epocă  referitoare la această  dramă  care a şi fost "ultimul genocid al secolului 20".

Unde a ajuns Rwanda după 20 de ani

Faptul că  Franţa a fost exclusă  de la ceremoniile de comemorare survine într-un context special şi pentru regimul de la Kigali. Aniversarea genocidului rwandez reprezentă pentru autorităţitile de la Kigali o miză  diplomatică  foarte mare. Trebuie spus că  multă  vreme comunitatea internaţională  s-a simţit oarecum vinovată  de acel genocid, doar prin faptul că  nu a reacţionat trei luni în faţa masacrelor care se comiteau în Rwanda. Autorităţile rwandeze - şi în particular preşedintele Kagame - au fost însă de curând în vizorul occidentalilor. Naţiunile Unite şi Washington au acuzat Rwanda că  destabilizează  estul Republicii Democratice Congo şi că  este implicată  în asasinaera unor disidenţi rwandezi refugiaţi în Africa de Sud. Autoritarismul regimului Kagame începe şi el să  fie criticat de americani, până nu demult principalii aliaţi ai regimului de la Kigali. Dacă  rolul local, influenţa Rwandei pe plan regional, în zona marilor lacuri, poate fi criticată , progresele statului rwandez nu pot fi trecute cu vederea. De două  decenii economia creşte necontenit, PIBul ţării s-a triplat din 1994 încoace iar ţara este propice oamenilor de afaceri. Armata a devenit una eficientă, combatantă  şi disciplinată , prezentă  în mai multe operaţiuni de menţinere a păcii sub drapel ONU. În fine, fosta colonie belgiană  şi franceză , a făcut un viraj lingvistic de 180 de grade. După  ce a făcut parte mai întâi din Organizaţia internaţională  a francofoniei, Rwanda a înlocuit în 2008 franceza cu engleza ca limbă  de predare în şcoli iar în 2009 ţara devenea membră  în Commonwealth.