Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Tinerii francezi şi exilul profesional

img-prepa-depart.jpg

credit foto: ij-bretagne.com

Din mai multe sondaje şi rapoarte realizate în Franţa rezultă că numeroşi tineri cu studii superioare sunt tentaţi să-şi găsească de lucru în străinătate. Fenomenul s-a amplificat în ultimii ani pe fondul crizei economice.

Potrivit ziarului Le Figaro, în jur de 25 la sută dintre tinerii francezi care obţin o diplomă sunt decişi să-şi încerce norocul, cel puţin la început, în ţări pe care le consideră mai dinamice decît Franţa. Ei par nemulţumiţi de criza care se tot prelungeşte din 2008 încoace şi consideră că Franţa nu le mai oferă perspectivele la care visează ei. Potrivit cifrelor furnizate de ministerul de externe, în ultimii cinci ani "exilul profesional" a devenit o soluţie pentru 14 la sută dintre tinerii avînd între 18 şi 25 de ani. Dintre absolvenţii înaltelor şcoli politehnice, sau de ingineri cum li se spune în Franţa, în jur de 105 000 lucrează în străinătate, iar o treime declară că nu intenţionează să revină în ţara lor de origine. Principalele destinaţii ale acestui "exil profesional" sunt, în ordine, Elveţia, Marea Britanie, Germania, Luxemburgul, Belgia şi China. Este interesant de constatat că multor tineri francezi li se pare mai benefică, mai dinamică, mai promiţătoare atmosfera din cîteva ţări vecine cu Franţa. Pentru alţii, însă, noul El Dorado este China, şi anual cam 6000 de studenţi francezi se duc să studieze acolo. La Shanghai, de exemplu, comunitatea franceză numără în jur de 20 000 de persoane şi 41 la sută dintre ele au sub 25 de ani. Alte ţări considerate dinamice şi care oferă oportunităţi sunt Statele Unite şi Canada, dar şi India sau Brazilia.

Să se afle Franţa în faţa unui fenomen de genul "fuga creierelor"? Experţii spun că nu există nici un motiv serios de îngrijorare. Dacă anual în jur de 80 000 de studenţi francezi se duc să înveţe în străinătate, tot anual 285 000 de studenţi străini vin să-şi facă studiile în Franţa. Talentele care vin dinafară au devenit, cum scrie Le Figaro, "motorul cercetării" în Franţa, pentru că 41 la sută de doctorate sunt realizate de străini. Este adevărat însă şi faptul că majoritatea studenţilor care vin în Franţa sunt originari din regiunea Magrebului, din Africa, din China şi din diverse ţări emergente. Rămîne deci un semn de întrebare în legătură cu acest fenomen: Franţa captează elitele ţărilor în curs de dezvoltare dar nu şi cele nord-americane sau europene.

Nu este de mirare că tinerii francezi doresc să plece în căutare de oportunităţi, spun observatorii fenomenului, dacă ţinem cont de faptul că şomajul în rîndurile lor atinge un nivel extrem de ridicat de 25 la sută. Mulţi consideră că "startul profesional" este mult mai favorabil în străinătate, unde sunt plătiţi mai bine chiar de la început. Există însă şi un interes special pentru ceea ce am putea numi "experienţa profesională". Un tînăr care poate demonstra că a avut o astfel de experienţă are mult mai multe şanse să revină apoi în Franţa şi să-şi găsească un post pe măsura aptitudinilor sale. Intreprinderile şi firmele apreciază spiritul de iniţiativă şi cunoaşterea mai multor limbi străine, deci "exilul profesional temporar" poate deveni un atuu pentru o repatriere profesională reuşită. Ceea ce spun tinerii francezi expatriaţi despre vechea Europă merită deasemenea puţină atenţie. Ceea ce îi lipseşte Europei, afirmă ei, este energia… Iar multor patroni sau directori de firme li se pare că a începe o afacere cu cadre tinere reprezintă un risc. Ori, în Asia sau în Statele Unite nu există o astfel de percepţie, oamenii sunt mai curioşi şi mai puţin ezitanţi cînd trebuie să investească. Pe de altă parte, însă, pe fond de mondializare, putem spune că întregul tineret planetar este cuprins de dorinţa de a călători, de a se mişca, de a descoperi lumea şi de a-şi descopri vocaţia. Globalizarea duce de fapt la crearea unui "sat planetar" în care circulaţia dintr-o ţară în alta şi căutarea oportunităţilor nu mai are nimic excepţional, dimpotrivă ţin de normalitate.