Ucraina: europenii şi americanii încearcǎ sǎ reactiveze maşina diplomaticǎ

Ucraina este confruntatǎ în mod grav cu spectrul haosului şi al rǎzboiului civil, pe fond de violenţe fǎrǎ precedent. Europenii şi americanii încearcǎ însǎ sǎ relanseze maşina diplomaticǎ. Sunt evocate mai multe piste printre care organizarea unei noi conferinţe la Geneva sau a unei conferinţe internaţionale sub egida OSCE-ului (Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa).

Obiectivul numǎrul unu al diplomaţiei europene şi americane este, în acest moment, de a-i convinge pe beligeranţi sǎ accepte un fel de armistiţiu, o încetare a focului şi a violenţelor, pentru ca sǎ poatǎ vorbi mai degrabǎ urnele în contextul alegerilor prezidenţiale programate pe 25 mai. Nu toatǎ lumea este însǎ interesatǎ ca aceste alegeri sǎ aibǎ loc în condiţii normale. Moscova afirmǎ de altfel cǎ aceste alegeri sunt "absurde". Ceea ce pune în luminǎ o contradicţie profundǎ, pe care o semnaleazǎ de altfel ministrul de externe francez Laurent Fabius. Ruşii sunt implicaţi în acest moment în douǎ conflicte, pe poziţii opuse faţǎ de occidentali: în Siria şi în Ucraina. In condiţiile unui rǎzboi civil care a provocat deja, în Siria,  150 000 de morţi, Moscova sprijinǎ insistent ideea unor alegeri prezidenţiale, prevǎzute de altfel pentru luna iunie. Ceea ce li se pare ruşilor ca fiind normal în Siria, ţarǎ distrusǎ în mare parte şi fragmentatǎ din cauza rǎzboiului, li se pare "absurd" în Ucraina, unde unitatea ţǎrii este, încǎ, cît de cît conservatǎ. Mai mult decît atît, Moscova are impresia cǎ prin alegeri prezidenţiale Siria s-ar putea îndrepta spre o soluţie de pace, în timp ce în Ucraina face tot posibilul pentru a sabota un scrutin democratic. Sigur, mai trebuie spus cǎ ruşii îl sprijinǎ în Siria pe omul lor, preşedintele Bachar al-Assad, în timp ce în Ucraina nu mai au nici un candidat care sǎ fie dispus sǎ le facǎ jocul, cum era cazul cu Viktor Ianukovici. 

"Nimic nu tebuie sǎ împiedice alegerile prezidenţiale de pe 25 mai în Ucraina, este singura cale posibilǎ, spre dialog", a spus preşedintele François Hollande, luni 5 mai, în cursul unei conferinţǎ de presǎ acordatǎ cu ocazia primirii la Palatul Elysée a premierului nipon Shinzo Abe. 

Pentru Uniunea Europeanǎ şi pentru Statele Unite singurul scenariu rezonabil de stabilizare a situaţiei din Ucraina trebuie sǎ treacǎ prin faza legitimǎrii democratice, deci prin etapa urnelor. Mnistrul de externe Laurent Fabius a adus precizǎri în privinţa poziţiei franceze şi occidentale:

"Nimeni, aici, nu va propune sǎ declarǎm rǎzboi Rusiei. Este deci o opţiune care trebuie eliminatǎ. Dar nici nu putem rǎmîne cu braţele încrucişate fǎrǎ sǎ reacţionǎm. Intre aceste douǎ extreme se situeazǎ locul diplomaţiei şi al sancţiunilor, dacǎ lucrurile nu avanseazǎ destul de repede. Noi am decretat douǎ niveluri de sancţiuni care sunt efective. Dacǎ alegerile programate pe 25 mai nu vor avea loc, adicǎ aceste alegeri prezidenţiale care reprezintǎ ieşirea normalǎ din crizǎ, atunci vom trece la stadiul trei al sancţiunilor."

Sunt, deci, cuvintele ministrului de externe francez, Laurent Fabius. Declaraţii în acest sens au fost fǎcute la sfîrşitul sǎptǎmînii trecute şi de preşedintele american Barack Obama precum şi de cancelara germanǎ Angela Merkel.

In aceastǎ partidǎ de şah geopoliticǎ jucatǎ de occidentali cu Rusia, aceasta din urmǎ pare sǎ aibǎ însǎ mereu cîteva mutǎri bine gîndite în avans. Luni 5 mai, de exemplu, Rusia a dat publicitǎţii un document privind aşa-zisele încǎlcǎri masive ale drepturilor omului comise în Ucraina de cǎtre forţele "ultranaţionaliste, extremiste şi neonaziste". Moscova încearcǎ sǎ-i punǎ pe europeni şi pe occidentali în faţa unor eventuale proprii contradicţii, cu acest argument: cum se face cǎ voi, europenii, care combateţi cu atîta energie extremismul şi naţionalismul la voi acasǎ, îl sprijiniţi la Kiev?

In materie de avertismente Rusia nu este mai prejos faţǎ de Statele Unite şi de Uniunea Europeanǎ, şi afirmǎ, de exemplu, cǎ actuala crizǎ ucraineanǎ ameninţǎ stabilitatea şi pacea în Europa. O modalitate de a spune cǎ Moscova îşi rezervǎ o opţiune militarǎ dacǎ puterea de la Kiev nu cedeazǎ, altfel spus dacǎ nu acceptǎ federalizarea ţǎrii.

In aceastǎ complicatǎ situaţie europenii au încasat mai multe şocuri, printre care şi revelaţia cǎ şi-au neglijat în ultimii ani dezvoltarea capacitǎţilor militare. Cotidianul Le Figaro aratǎ într-un articol cǎ în Rusia cheltuielile militare au crescut în ultimii zece ani cu 108 la sutǎ, în timp ce cheltuielile europenilor au scǎzut. Le Figaro citeazǎ acest exemplu: "In anumite ţǎri, linii întregi de dotare militarǎ au dispǎrut. Olandezii nu mai au de loc tancuri. Germanii, care aveau 4000 prin 1990, mai au 800. Marea Britanie s-a concentrat exclusiv pe forţele sale aeriene şi navale."

Iatǎ constatǎri care acum le dau de gîndit în mod serios europenilor.