Franţa: o nouă bătălie pentru ameliorarea imaginii economice

Pe fond de globalizare şi de competiţie economică tot mai acerbă, "imaginea" a devenit o obsesie şi pe bună dreptate. Numele Germaniei, de exemplu, este astăzi sinonim cu ideea de calitate. Ceea ce îi supără uneori pe francezi care îşi spun: în unele domenii produsele noastre sunt mai bune dar pe plan internaţional sunt preferate cele germane întrucît Germania are o imagine mai bună. In prezent preşedintele Hollande şi guvernul socialist par decişi să modifice această stare de lucruri, să facă tot posibilul pentru ca sintagma "made in France" să-şi recîştige titlul de nobleţe. Probabil că preşedintele François Hollande nu va mai pronunţa niciodată fraze precum "nu-i iubesc pe bogaţi", spuse în perioada cînd se pregătea pentru cursa spre Elysée.

După cum arată cotidianul Le Monde, care dedică două pagini acestei probleme, "economia nu face parte din miturile fondatoare franceze". Marile personalităţi ale ţării care au avut, după moartea lor, onoarea de a fi înhumate la Panteon, sunt scriitori, oameni politici, oameni de ştiinţă, medici, navigatori, luptători împotriva fascismului. Nici un nume de mare patron deci, sau de mare bancher, cu excepţia unuia singur care a avut un rol important în Revoluţia Franceză. Practic, printre "emblemele" sale naţionale Franţa nu afişează nici un nume precum Rothschild sau Rockefeller. Tradiţia catolică a avut şi ea un rol în forjarea acestui dispreţ, sau priviri mai "reci" pusă pe cei care manipulează banul şi devin extrem de bogaţi.  

Astăzi, însă, Franţa suferă din cauza acestui "deficit" de imagine economică. Iar presa anglo-saxonă, cea mai puternică de pe planetă şi care are interesele ei, nu încetează să prezine Franţa sub lumina cîtorva clişee, de exemplu a cifrelor 75 şi 35. Prima înseamnă faimosul impozit de 75 la sută preconizat de François Hollande pentru taxarea marilor venituri, iar a doua înseamnă săptămîna de lucru de 35 de ore, mai scurtă deci decît în toate celelalte ţări occidentale. Un clişeu negativ se crează deci repede, iar cînd cineva vrea să nuanţeze, să explice de exemplu că impozitul de 75 la sută nu se aplică oricum şi că legea celor 35 de ore a devenit mai flexibilă, oipinia publică nu mai are urechi de auzit. Iată de ce francezii vor acum să cîştige această bătălie a imaginii economice şi industriale. Sigur, Franţa este o valoare sigură cînd vine vorba de turism, de industria de lux, de vin şi de calitatea vieţii, de cultură şi de infrastructuri, de creativitate şi de productivitate, de grad de calificare a cadrelor sale şi de inovaţie. Şi totuşi nu este destul, competiţia mondială cere un efort suplimentar în materie de imagine sau, cum spun anglo-saxonii, de brand de ţară.