Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Le Figaro: "François Hollande în viesparul caucazian"

7301862.jpg

François Hollande si Ilham Aliev, credit foto: alvinet.com

Preşedintele Franţei, François Hollande, şi-a încheiat marţi 13 mai un turneu diplomatic în regiunea Caucazului, într-un context tensionat de criza ucraineanǎ, dar şi de numeroasele conflicte şi probleme locale. Seful statului francez a încercat în acelaşi timp sǎ menajeze Moscova dar şi sǎ propunǎ o apropiere a unor ţǎri precum Azerbaidjan, Armenia şi Georgia de Europa.

François Hollande a fost întotdeauna considerat, încǎ de pe cînd era lider al socialiştilor, un om al "sintezelor". Altfel spus capabil sǎ împace şi capra şi varza, sau mǎcar sǎ facǎ propuneri în acest sens. In Caucaz el s-a vǎzut obligat la un veritabil numǎr de "echilibristicǎ diplomaticǎ", cel puţin aceasta este expresia Agenţiei France Presse. Putem spune cǎ François Hollande a fǎcut tot posibilul pentru a calma spiritele. El promoveazǎ o viziune împǎciuitoare, bazatǎ pe urmǎtorul argument: pentru ţǎri care au o situaţie specialǎ întrucît au evoluat într-un context geopolitic special, se poate gǎsi o formulǎ de cooperare specialǎ, astfel încît ele sǎ beneficieze şi de dezvoltarea relaţiilor cu Rusia, şi de dezvoltarea relaţiilor cu Uniunea Europeanǎ.

François Hollande şi-a argumentat, de exemplu, aceastǎ teorie, în Armenia, ţarǎ care iniţial a negociat un acord de liber-schimb cu Uniunea Europeanǎ, pentru a anunţa apoi, în septembrie 2013, prin vocea preşedintelui Serge Sarkissian, uniunea vamalǎ cu Rusia.

François Hollande încearcǎ sǎ fie pragmatic şi realist: umbra Rusiei nu poate fi ştearsǎ nici din istoria acestor ţǎri şi nici din regiune. De unde şi declaraţiile binevoitoare faţǎ Moscova. François Hollande a precizat, de exemplu, cǎ Franţa nu a anulat, pentru moment, proiectul de vînzare a douǎ nave militare de tip Mistral cǎtre Rusia.

Cotidianul Le Figaro aratǎ într-un articol cǎ François Hollande s-a dus de fapt într-un "cuib de viespi", atît de complicatǎ este situaţia din Caucaz, dupǎ cum complicate sunt şi relaţiile dintre ţǎrile de acolo. Armenia şi Azerbaidjan se aflǎ de 20 de ani într-un conflict deschis legat de teritoriul numit Nagorno-Karabah. Greu de reacţionat deci la argumente precum cele avansate de autoritǎţile din Azerbaidjan care spun: voi, occidentalii, îl sancţionaţi pe Putin cǎ a luat Crimeea, dar nu sancţionaţi faptul cǎ Nagorno-Karabah şi-a decretat o independenţǎ care nu este recunoscutǎ practic de nimeni… Tot în regiune, Georgia s-a vǎzut amputatǎ de 20 la sutǎ din teritoriul ei, ceea occidentalii par sǎ fi uitat…

Exemplele sunt mai multe pentru descrierea "viesparului" din Caucaz, rǎmîne însǎ lǎudabilǎ încercarea Franţei de a-şi manifesta prezenţa la faţa locului printr-o vizitǎ la nivel înalt. De notat cǎ la Baku, şeful statului francez s-a întîlnit nu numai cu dictatorul Ilham Aliev, ci şi cu una dintre puţinele persoane care au curajul sǎ-l critice, dizidenta Leyla Yunus. Intr-un articol publicat în Le Monde de trimisul special al ziarului în capitala Azerbaidjanului, dizidenta este citatǎ cu mai multe fraze, printre care şi urmǎtoarea constatare: pe fondul crizei din Ucraina care focalizeazǎ atenţia internaţionalǎ, represiunea împotriva opoziţiei se amplificǎ în Azerbaidjan, unde situaţia drepturilor omului este mai gravǎ decît în epoca sovieticǎ.