Alegeri europene: portretul politic al viitoarei legislaturi

Greu de spus dacǎ marele public se pasioneazǎ şi el de alegerile europene la fel ca o parte a presei (mai degrabǎ nu), dar multe ziare franceze publicǎ articole efectiv interesante. Le Monde, de exemplu, evocǎ argumentele unora dintre detractorii lui José Manuel Durao Barroso, potrivit cǎrora actualul preşedinte al Comisiei Europene ar fi reuşit, în cei zece ani de exercitare a mandatului, sǎ atenueze puterea comisiei în favoarea şefilor de stat. Cei care îl criticǎ pe Barroso mai cred cǎ în special cancelara Germaniei, doamna Angela Merkel, a avut de cîştigat în urma acestei atitudini, ceea ce ar fi transformat-o într-o veritabilǎ "preşedintǎ a Europei". Articolul din Le Monde are şi un titlu simbolic: "Barroso, Europa fǎrǎ coloanǎ vertebralǎ".

Cu alte cuvinte, Barroso ar fi încarnat exact ceea ce îşi doreau principalii şefi de stat şi de guvern europeni în fruntea Comisiei: tipul de responsabil care detestǎ confruntarea directǎ şi care devine mai degrabǎ maleabil. De notat însǎ şi o altǎ pǎrere, a celor care spun cǎ Barroso începe sǎ îndeplineascǎ acum şi un alt rol, cel de ţap ispǎşitor. Este atît de uşor de fapt, acum cǎ nu va mai fi preşedinte al Comisiei Europene, sǎ i se atribuie eşecurile şi dificultǎţile prin care a trecut construcţia europeanǎ.

De unde şi aceastǎ concluzie: succesorul sǎu va trebuie sǎ fie altfel decît el, sǎ adopte alt stil, sǎ fie un pro-european cu un alt temperament, sǎ fie un adevǎrat "şef", cu o autoritate mai pronunţatǎ…

Dar şi Europa va trebui însǎ sǎ fie "altfel" în viitorii ani, dacǎ vrea sǎ ţinǎ pasul cu evoluţia globalǎ. Aceastǎ idee este argumentatǎ într-o tribunǎ publicatǎ de cotidianul Libération şi semnatǎ de mai multe personalitǎţi politice pro-europene, în frunte cu fostul preşedinte al Comisiei Europene, Jacques Delors. Semnatarii acestui veritabil manifest pornesc de la o constatare simplǎ: s-ar putea ca în 2030, datǎ fiind deplasarea centrului de gravitate economic mondial spre Asia, din grupul celor 7 mari puteri industriale sǎ nu mai facǎ parte nici un stat european. In schimb, Uniunea Europeanǎ ar putea sǎ facǎ parte, pentru cǎ luatǎ pe ansamblul ei ea are toate şansele, dacǎ adoptǎ anumite reforme, sǎ rǎmînǎ o mare putere industrialǎ.

Semnatarii manifestului li se adreseazǎ deci viitorilor responsabili europeni cerîndu-le ca în cursul noii legislaturi de cinci ani sǎ angajeze Uniunea într-o nouǎ strategie. Santierul ar fi vast, pe toate planurile, intern si extern. Ar trebui create o "comunitate europeanǎ a energiei", o veritabilǎ apǎrare Europeanǎ, o politicǎ externǎ comunǎ, o strategie clarǎ în materie de imigraţie. Dar mai ales, relansarea creşterii economice este imperativǎ pentru ca modelul social european sǎ rǎmînǎ credibil.