Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Alegeri europene: cît mai "cîntǎreşte" Franţa în peisajul european?

Faptul cǎ Frontul Naţional s-a situat, în Franţa, pe primul loc la scrutinul european a provocat reacţii de îngrijorare nu numai pe teritoriul Hexagonului ci şi în întreaga Europǎ. Nu este pentru prima datǎ cǎ electoratul francez se declarǎ în dezacord cu Europa, dar în acest moment extrem de critic pentru construcţia europeanǎ valul de scepticism care vine dinspre Franţa are un gust extrem de amar.

Numeroşi comentatori, scriitori, eseişti, intelectuali şi alte voci, în Europa dar şi pe teritoriul Hexagonului sunt tentaţi sǎ spunǎ cǎ scorul obţinut de Frontul Naţional nu este compatibil cu o anumitǎ imagine a Franţei. Cum aşa, Franţa, ţarǎ care a fondat construcţia europeanǎ împreunǎ cu Germania, ţara care s-a dorit întotdeauna vizionarǎ, generoasǎ, deschisǎ, umanistǎ, un veritabil laborator de idei şi de iniţiativǎ, în aceastǎ ţarǎ deci 25 la sutǎ din electorat voteazǎ cu un partid xenofob, care doreşte ieşirea din zona euro şi dezmembrarea actualei Uniuni Europene?

Iatǎ sentimentul pe care îl provoacǎ rezultatul acestor alegeri, şi suscitǎ în consecinţǎ imediat întrebarea: oare cît mai "cîntǎreşte" astǎzi Franţa, în noile condiţii, în sfera deciziei europene? Cotidianul Le Monde nu ezitǎ sǎ afirme, într-un editorial apǎrut imediat dupǎ alegeri, cǎ Franţa, care era deja consideratǎ "o verigǎ slabǎ" a Europei, riscǎ sǎ devinǎ acum "oaia neagrǎ" a Uniunii Europene. Iar influenţa preşedintelui François Hollande riscǎ sǎ fie mai redusǎ, ceea ce editorialistului i se pare drept o "calamitate".

Cotidianul Libération calculeazǎ numǎrul de deputaţi care îi revine Franţei în Parlamentul european, îi scade pe cei 25 ai Frontului Naţional şi ajunge la concluzia cǎ Hexagonul va "cîntǎri" acum, la nivelul inflenţei reale, tot atît cît Spania, care dispune de 54 de locuri în sînul acestei instanţe europene.

Mai sunt şi comentatorii, puţin ironici, care spun cǎ în prezent "cuplul franco-german" a devenit un mit al trecutului. Poate cǎ aceastǎ formulǎ sǎ mai fie importantǎ pentru francezi, comenteazǎ aceste spirite pesimiste, dar germanii au acum capacitatea de a conduce singuri Europa, fǎrǎ a mai fi în "cuplu" cu nimeni…

Toate aceste reacţii s-ar putea sǎ se mai tempereze în zilele urmǎtoare, şi cine ştie, duşul rece pe care l-a încasat de fapt întreaga Europǎ sǎ devinǎ benefic pentru viitor, pentru marele obiectiv pe care îl va avea de acum Uniunea Europeanǎ, şi anume acela de a se reconcilia cu europenii. Mai rǎmîne însǎ aceastǎ realitate: un val de eurofobie fǎrǎ precedent s-a revǎrsat peste bǎtrînul continent, venind în special dinspre Franţa, Marea Britanie şi Danemarca, ţǎrile cu votul eurosceptic cel mai ridicat. Valuri mai mici provin din Austria, Ungaria, Suedia, Grecia… In total, Parlamentul european va numǎra peste 140 de eurofobi, dintr-un total de 750 deputaţi. La prima vedere, matematic vorbind, nu este vorba de o catastrofǎ, dar un fel iceberg difuz se apropie din ceaţǎ de pachebotul numit Europa. Mai rǎmîne ca responsabilii din cabina de comandǎ sǎ corecteze la timp traiectoria vasului.