Ucraina: un nou preşedinte susţinut de Occident, vechile tensiuni întreţinute de Moscova

Corespondentul la Kiev al cotidianului Le Monde afirmǎ într-un articol cǎ tentativa de destabilizare a Ucrainei de cǎtre ruşi a avut un efect paradoxal: ea a consolidat de fapt unitatea ţǎrii, sau mai bine spus a ucrainenilor care doresc sǎ iasǎ din acest coşmar. Iar desemnarea ca preşedinte a lui Petro Poroşenko, cu peste 54 la sutǎ din voturi, este o expresie a acestei mobilizǎri. Ucrainenii pare sǎ-şi fi spus "nu avem timp acum de douǎ tururi de scrutin, ne trebuie un preşedinte legitim imediat". Acest om se aflǎ în prezent în post la Kiev, mai rǎmîne sǎ şi devinǎ eficient.

El şi-a anunţat deja intenţia de a se deplasa în regiunile din est, dar va avea nevoie de o bunǎ escortǎ în cazul în care o va face. Insurecţia pro-rusǎ în respectivele regiuni dureazǎ de şapte sǎptǎmîni iar grupurile armate au demonstrat cǎ pot intimida o întreagǎ populaţie şi ţine sub control numeroase localitǎţi. Dovadǎ cǎ numai 13 la sutǎ din birourile de vot au putut funcţiona duminicǎ în estul şi sudul Ucrainei, şi cǎ numai 18 la sutǎ dintre alegǎtori au reuşit efectiv sǎ voteze.

Intre timp, însǎ, armata pare sǎ-şi fi schimbat strategia şi a recurs la aviaţie pentru a-i reduce la tǎcere pe insurgenţii care au încercat sǎ ia sub control aeroportul de la Doneţk în noaptea de duminicǎ spre luni. Bilanţul este în prezent de 40 de morţi, dintre care 30 în rîndurile insurgenţilor, de unde şi apelul Moscovei pentru oprirea "acţiunilor punitive ale forţelor guvernamentale ucrainene".

Misiunea dificilǎ a lui Poroşenko

Intr-o depeşǎ a Agenţiei France Presse se aratǎ cǎ pe noul preşedinte îl aşteaptǎ o muncǎ de titan. El va trebui sǎ fie un bun diplomat, sǎ gǎseascǎ soluţii pentru rezolvarea unei grave crize politice care dureazǎ de şase luni, sǎ evite falimentul economic al Ucrainei, sǎ asume reforme probabil dureroase, sǎ orienteze ţara spre Occident fǎrǎ a rupe dialogul cu Moscova.

Pe scurt, îl aşteaptǎ aproape o "misiune" imposibilǎ, dar beneficiazǎ totuşi de un sprijin occidental important. Preşedintele american Barack Obama a declarat-o chiar imediat dupǎ anunţarea rezultatelor la Kiev. Meritǎ semnalat faptul cǎ şi doamna Angela Merkel, cancelara Germaniei, i-a telefonat lui Petro Poroşenko pentru a-l felicita pentru victorie. Iar miercuri, 28 mai, sunt aşteptaţi la Berlin primul ministru ucrainan Arseni Iatseniuk, împreunǎ cu premierii altor douǎ ţǎri din fosta sferǎ sovieticǎ care doresc sǎ se apropie de Uniunea Europeanǎ, cel moldovean şi cel georgian.

Un alt paradox al acestor alegeri din Ucraina este faptuil cǎ Petro Poroşenko este un reprezentant al unui sistem împotriva cǎruia s-au revoltat de fapt ucrainenii: cel al complicitǎţii dintre oligarhi şi sfera puterii, dintre lumea afacerilor şi lumea politicǎ. Pentru moment el este mai degrabǎ un "oligarh" simpatic, un om care impresioneazǎ întrucît a reuşit. Aceastǎ reuşitǎ s-a produs însǎ în contextul unor ape tulburi, în condiţii care sunt de fapt identice cele pe care le oferǎ Rusia în prezent. Ori, apropierea Ucrainei de Uniunea Europeanǎ va trebui sǎ ducǎ şi la modificarea acestor mentalitǎţi, a sistemului mafiot de gestiune în materie de politicǎ şi de economie.

Presa francezǎ a salutat, dupǎ alegerile din Ucraina, faptul cǎ votul acordat extremei drepte a fost insignifiant. In mod normal propaganda rusǎ ar trebui sǎ-şi modifice acum tonul şi mai ales conţinutul şi sǎ înceteze sǎ mai spunǎ cǎ Ucraina este controlatǎ de fascişti. Mult mai tentaţi de ideile extremei drepte se aratǎ, din pǎcate, în prezent, mulţi europeni. Iar rezultatului votului european la alegerile pentru Parlamentul de la Strasbourg riscǎ sǎ fie oarecum defavorabil Ucrainei. Ideea integrǎrii unei noi ţǎri din estul Europei, de talia Ucrainei şi cu problemele ei, în Uniunea Europeanǎ, riscǎ sǎ fie foarte greu acceptatǎ.