Festivalul de la Sibiu – unul dintre cele mai importante din Europa

Matei Vişniec: Festivalul mai înseamanǎ, în cifre, invitaţi din 70 de ţări şi 62.000 de spectatori în fiecare zi. Spectacole de teatru, de dans, de circ, teatru de stradă, concerte, expoziţii, parăzi şi focuri de artificii. Sibiul va fi într-adevăr într-o permanentă sărbătoare. Printre aceşti invitaţi din toate colţurile lumii, ca în fiecare an, Franţa şi francofonia ocupă un loc de onoare.

Dealtfel în ediţia de anul trecut, Franţa a fost declarată invitată de onoare şi a participat cu unul din marile spectacole ale scenei franceze, Reunificarea celor două Corei, scris şi pus în scenă de Joël Pommerat la Teatrul Odéon Theâtre d’Europe. Alături de el au mai fost Farsa jupînului Pathelin, farsă din teatrul medieval, datorată regizorului Richard Demarcy, şi Minunata pantofăreasă  după Garcia Lorca, jucată de o tînără trupă din Corsica. Tot anul trecut s-a inaugurat la Sibiu o alee a celebrităţilor (după modelul aleii Fame Walk de la Hollywood)  unde Ariane Mnouchkine a primit o stea, reperezentată de unul din colaboratorii de seamă ai Tearului du Soleil, Jean-Jacques Lemêtre. Anul acesta prezenţa teatrului francez continuă să fie semnificativă.

Mirella Patureau: Aş adăuga în primul rînd o particularitate: locul pe care-l ocupă cartea de teatru şi întîlnirile cu oamenii de teatru la Sibiu. Anul trecut a venit o importantă editură franceză, Actes Sud - Papiers, reprezentată de o cunoscută redactoare de carte, Claire David. S-a lansat deasemenea traducerea din franceză a volumului lui Bruno Tackels, Théâtre du Soleil şi Ariane Mnouchkine, prezent şi el la Festival. Festivalul editează de altfel cărţi, culegeri de texte teoretice, eseuri, ca şi textele pieselor prezentate aici în spectacole lectură la librăria Humanitas din oraş. Dealtfel anul acesta Wajdi Mouawad, dramaturg şi regizor francofon, libanez care trăieşte în Canada, şi destul de des în Franţa, va fi prezent la Festival cu un spectacol monolog, Seuls, pe care-l joacă el însuşi, apoi cu o discuţie cu George Banu, care-i va pune de bună seamă o serie de întrebări pertinente pe marginea operei sale şi, în fine, cu un spectacol lectura a piesei sale Ciels, Ceruri, tradusă în limba română de Vlad Russo. Piesa este ultima parte a unei teatrologii, Le Sang des promesses, Sîngele promisiunilor, jucat întegral la Festivalul de la Avignon  în 2009, an în care a primit Premiul pentru teatru al Academiei franceze.

Un alt editor important, François Berreur va fi prezent în Festival, el conduce editura Les solitaires intempestifs,  editură fondată  de Jean-Luc Lagarce, scriitor dispărut şi al cărui legatar este astăzi François Berreur. Dar el vine şi cu un specactol ca regizor, un spectacol scris şi jucat de Eizabeth Mazev, Aventurile unei străine. De fapt cuvîntul exact este les mésaventures, aş spune mai puţin literar, păţaniile unei fiice de emigranţi bulgari în Franţa, între două ţări, străină, niciodată la locul ei. În programul festivalului văd ca s-a optat pur şi simplu pentru titlul foarte explicit: Viaţă de emigrant. Cred că perspectiva văzută de la Sibiu poate fi destul de amuzantă, deşi cîteodată cu un umor amar, întrucit interpreta are mult haz şi ştie să pună degetul pe rană.

Matei Vişniec: Aş aminti şi prezenţa unei scriitoare ca Alexandra Badea, de origine românǎ dar care scrie însă în franceză. Piesa sa Pulverisés, a primit recent Marele Premiu pentru literatura dramatică pe anul 2013, decernat de Centrul Naţional al Teatrului din Franţa. Textul, publicat la editura parizianǎ l’Arche, va fi prezentat în traducerea lui Eugen Jebeleanu sub titlul Pulverizare, în cadrul lecturilor din cadrul Festivalului la Librăria Humanitas. Un text pe care l-am putea caracteriza însǎ şi ca un poem.

Mirella Patureau: Este un lung poem în versuri libere, care, dacă suntem atenţi are o structură muzicală. Fraze întretăiate, sacadate, repetate, frînturi de dialoguri  banale, un limbaj metisat, jargon informatic sau de marketing, frînturi de japoneză, de engleză. Patru indivizi, raspîndiţi în cele patru colţuri ale lumii fabrică de fapt toţi  aceluiaşi obiect: un box de internet, sau un modem. Indiferent de locul lor pe schema de producţie, vor sfîrşi cu toţii cu fiinţa lor intimă distrusă, fragmentată, pulverizaţi. Dar dacă vorbim despre prezenţa teatrului francez la Sibiu cred ca ar fi bine să vorbim de o anume reciprocitate.

Anul trecut a fost creat aici, în colaborare cu Teatrul Odéon din Paris şi cu cel al Comunităţii francofone din Bruxelles, un spectacol invitat la Festivalul de la Avignon şi care a beneficiat de un vast program european, Villes sur scène, Oraşe pe scenă. Este vorba de spectacolul Solitaritate de Gianina Cărbunariu şi care revine şi în această ediţie de la Sibiu. Proiectul cerea celor 6 participanţi:  "să aducă o privire unică, critică şi poetică asupra continentului nostru în plină schimbare". Sunt astfel situaţii ce se pot regăsi în Romania, fapte reale sau discursuri publice, dar şi peste tot în lume.