Barroso – un cal troian american în inima Europei?

Intre clasa politicǎ francezǎ şi preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, vechile relaţii de neîncredere s-au transformat acum într-o disputǎ deschisǎ. Din tabǎra socialistǎ, cei mai virulenţi critici ai sǎi sunt ministrul Redresǎrii Productive, Arnaud Montebourg şi ministrul Spaţiului Locativ, doamna Cécile Duflot. Primul îl acuzǎ pe Barroso cǎ a devenit un "carburant al Frontului Naţional". Altfel spus cǎ prin deciziile sale de naturǎ sǎ ducǎ la o "americanizare" a Europei n-ar face decît sǎ amplifice şi mai mult euroscepticismul, campionul acestui curent fiind extrema dreaptǎ (dar şi cea stîngǎ). Doamna Cécile Duflot îl considerǎ pe Barroso (citez din cotidianul Libération) drept un "jandarm care priveşte de sus ţǎrile europene".

Interesant rǎmîne însǎ faptul cǎ José Manuel Barroso nu este criticat doar de socialişti, ci şi de unii lideri ai dreptei. Fostul premier şi fostul ministru de externe Alain Juppé denunţǎ "arhaismul" preşedintelui Comisiei Europene, precum şi "naivitatea sa de leader care crede într-o mondializare fericitǎ".

Ceea ce spun oamenii politici francezi despre Barroso sunt însǎ nişte cuvinte dulci faţǎ de termenii adoptaţi de unii artişti. Cineastul Bertrand Tavernier n-a ezitat, de exemplu, sǎ recurgǎ la insulte şi sǎ-l califice pe Barroso de "trǎdǎtor" şi "ticǎlos" (am citat tot din Libération) pentru cǎ a încercat sǎ liberalizeze sectorul cultural în defavoarea europenilor. Iatǎ şi un alt calificativ atribuit liderului european de origine portughezǎ: Libération, cotidian cu simpatii socialiste, îl considerǎ un "taliban al liberului-schimb".

Acest tir critic nu este însǎ unilateral, pentru cǎ şi José Manuel Barroso are multe de reproşat Franţei şi politicienilor sǎi. Intr-un articol publicat de el în cotidianul american "International Herald Tribune" el acuzǎ Parisul cǎ este total "reacţionar" întrucît ar practica o politicǎ "anti-mondializare" prin apǎrarea principiului diversitǎţii culturale.

Din acest schimb de replici se contureazǎ, cel puţin aici în Franţa, mai multe întrebǎri: este José Manuel Barroso un ultra-liberal sincer şi convins cǎ doctrina sa poate scoate Europa din crizǎ, sau un oportunist care vrea sǎ fie ajutat de americani în vederea unei cariere internaţionale?

In presa de stînga europeanǎ se afirmǎ des cǎ Barroso rîvneşte fie la postul de secretar general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, fie la acela de şef al Alianţei Atlantice. Ori, în ambele cazuri, el are nevoie de sprijinul Washington-ului. El îi sprijinǎ însǎ pe americani de mai multǎ vreme, de cînd era prim-ministrul al Portugaliei şi de cînd l-a susţinut fǎrǎ rezerve pe George Walker Bush în politica sa de invadare a Irakului. Pentru Libération, Barroso este "un fost maoist" care a devenit un liberal convins. In prelungirea acestei a doua vocaţii Barroso chiar crede, s-ar pǎrea, cǎ Europa şi-ar putea regǎsi fericirea şi bunǎstarea adoptînd normele americane în materie de legislaţie, industrie, justiţie, comerţ, ecologie, şi aşa mai departe. De altfel în spatele acordului de liber-schimb se ascunde aceastǎ intenţie a Americii, de a-i determina pe europeni sǎ renunţe la modelul lor.

Subiect important, care meritǎ dezbǎtut, aş spune fǎrǎ insulte şi acuzaţii grave, dar pe un fond de totalǎ transparenţǎ şi în condiţii de democraţie directǎ. Pentru cǎ sentimentul multor europeni este acum destul de amar: ei au impresia cǎ liderii lor semneazǎ în numele lor documente al cǎror sens le scapǎ şi, lucru extrem de grav, cǎ aceşti lideri pregǎtesc totala anglo-saxonizare a bǎtrînului continent.