Fotbalul şi scriitorii - o veche complicitate

Intre balonul rotund şi literaturǎ s-a instaurat, încǎ de la jumǎtatea secolului trecut, o adevǎratǎ complicitate care s-a transformat în pasiune. Iar declaraţiile unor scriitori, cînd vine vorba de fotbal, sunt uneori chiar exaltate. Iatǎ, de exemplu, o frazǎ surprinzǎtoare scrisǎ de Albert Camus, scriitorul francez recompensat cu premiul Nobel în 1957: "Tot ceea ce ştiu în plus despre moralǎ şi despre obligaţiile omului, o datorez fotbalului". Albert Camus, autorul unor romane care sunt şi astǎzi în topul vînzǎrilor, precum “Strǎinul”, a şi jucat fotbal în tinereţea sa petrecutǎ în Algeria, şi s-ar pǎrea cǎ s-a remarcat la acea orǎ ca… portar.

Abert Camus nu este însǎ un caz izolat. Iatǎ o reflecţie despre fotbal care îi aparţine dramaturgului Jean Giraudoux, autorul unor piese celebre precum "Rǎzboi cu Troia nu se face". O echipǎ de fotbal, scrie el, "conferǎ mingii un rol de motor alimentat de şiretenia şi de imaginaţia a 11 minţi".  

Scriitorul André Maurois  considerǎ cǎ un meci frumos este în primul rînd "inteligenţǎ în mişcare" sau chiar "inteligenţǎ încarnatǎ".  Jean-Paul Sartre, alt scriitor francez celebru care şi-a permis sǎ refuze un premiu Nobel, se amuzǎ spunînd cǎ în fotbal "totul este extrem de complicat din simplul motiv cǎ fiecare echipǎ are în faţa sa 11 adversari".

Henry de Montherlant, care a fost şi membru al Academiei Franceze, nu s-a temut de ridicol şi i-a dedicat la un moment dat o odǎ unui fotbalist. Incerc sǎ-i traduc cîteva rînduri în româneşte pǎstrînd solemnitatea originalului:

"Uite-l cum a cucerit balonul şi, singur, fǎrǎ sǎ se grǎbeascǎ / înainteazǎ spre poarta adversǎ / o, majestuoasǎ lejeritate, ca şi cum ar alerga în umbra unui zeu / picioarele sale sunt inteligente, genunchii sǎi sunt inteligenţi / magnificǎ este gravitatea durǎ de pe acest chip tînǎr!"

Numeroşi alţi scriitori, mai mult sau mai puţin celebri au scris rînduri entuziaste depre fotbal sau chiar nuvele şi romane avînd ca personaje fotbalişti. Scriitorul austriac Peter Handke şi-a intitulat un roman în felul urmǎtor: "Angoasa portarului în momentul loviturii de la 11 metri", roman dupǎ  care s-a fǎcut şi un film. 

Jean Cocteau, Blaise Cendrars, Vladimir Nabokov, Rainer Maria Rilke şi mulţi alţii au scris rînduri exaltate despre fotbal.

Ar trebui poate sǎ subliniem şi excepţiile, cîţiva scriitori care au declarat cǎ urǎsc fotbalul, printre ei Umberto Eco, George Orwell sau Frédéric Dard. Ei vedeau în fotbal o metaforǎ nefastǎ a rǎzboiului, un alt mod de a întreţine pasiunea pentru violenţǎ.

Sǎ încercǎm sǎ înţelegem însǎ de ce majoritatea covîrşitoare a scriitorilor este fascinatǎ de acest sport. In primul rînd pentru cǎ el este o imagine a vieţii şi pentru cǎ şansa are un rol determinant în decursul unei partide. Scriitorul francez Didier Tronchet a publicat chiar o carte intitulatǎ "Mic tratat de stilisticǎ fotbalisticǎ" în care decorticheazǎ metaforele care se ascund dincole de înfruntarea, uneori extrem de durǎ, de pe teren. El vede în practicarea fotbalului o "şcoalǎ a tenacitǎţii, a speranţei, a loialitǎţii şi a solidaritǎţii". Mai mult decît atît, Didier Tronchet vorbeşte despre "o alegorie umanistǎ" care se deruleazǎ în paralel cu un meci de fotbal. El nu ezitǎ chiar, dupǎ ce afirmǎ cǎ fotbalul mai reprezintǎ o sursǎ de emoţie şi o formǎ de defulare, sǎ spunǎ cǎ un meci reuşit poate fi şi un spectacol poetic şi baroc!

Semnalez în încheierea acestui magazin un alt nume, celebru în Franţa dar şi în Europa, îndrǎgostit de fotbal: este vorba de a criticul, jurnalistul şi animatorul de emisiuni literare Bernard Pivot. El face chiar o paralelǎ între fotbal şi actul de a scrie: "Acţiunea de a plasa un balon între doi stîlpi şi o barǎ transversalǎ, care implicǎ precizie, eficienţǎ şi o anumitǎ dimensiune implacabilǎ a gestului, între aceastǎ acţiune deci asociatǎ cu rezultatul ei şi actul de a scrie existǎ o relaţie de rudenie, în mǎsura în care şi scrisul implicǎ voinţǎ, organizare, precum şi o dimensiune explicitǎ şi suveranǎ".

Iatǎ-ne aproape la egalitate în materie de elogiu între fotbal şi literaturǎ, sau, în termeni fotbalistici, iatǎ-ne în faţa unui meci egal.