Hollande în Tunisia pe fondul undei de şoc egiptene

Din punct de vedere mediatic sosirea delegaţiei franceze la Tunis nu a beneficiat de atenţia scontatǎ: presa tunisianǎ s-a ocupat în primul rînd de situaţia din Egipt şi de eventualele ei consecinţe în viaţa politicǎ tunisianǎ. Ceea ce nu înseamnǎ cǎ aceastǎ vizitǎ a lui François Hollande la Tunis nu este foarte importantǎ. Ea are chiar o semnificaţie majorǎ, fiind prima vizitǎ a unui şef de stat francez în Tunisia de la cǎderea fostului regim condus de preşedintele Ben Ali, în ianuarie 2011. La acea orǎ Franţa, condusǎ de preşedintele Nicolas Sarkozy, a fost acuzatǎ de tunisieni cǎ l-ar fi sprijinit pînǎ la capǎt pe preşedintele Ben Ali.

Existǎ toate premisele însǎ ca preşedintele François Hollande sǎ fie primit cu simpatie în Tunisia, mai ales cǎ el este însoţit de zece miniştri şi de 40 de şefi de intreprinderi care vor sǎ facǎ afaceri cu tunisienii. De notat totuşi cǎ din delegaţia francezǎ lipseşte un nume important, cel al ministrului de interne Manuel Valls. Partidul Enahda aflat la putere în Tunisia nu i-a iertat acestuia o anumitǎ reacţie dupǎ asasinarea, pe 6 februarie anul acesta, a unui opozant tunisian de cǎtre nişte fanatici islamişti. Manuel Valls a denunţat atunci "fascismul islamic" pe cale de a lua proporţii în Tunisia.

François Hollande şi-a structurat aceastǎ vizitǎ în jurul unui mesaj de încredere în capacitatea societǎţii tunisiene şi a clasei politice din aceastǎ ţarǎ de a evolua spre democraţie şi prosperitate. Parisul chiar crede cǎ "primǎvara arabǎ" poate reuşi în Tunisia.

S-ar putea însǎ ca exemplul egiptean sǎ perturbe starea de lucruri în aceastǎ ţarǎ unde islamiştii moderaţi nu afişeazǎ nici ei un bilanţ strǎlucit în urma preluǎrii puterii. Marele lor atuu a fost însǎ faptul cǎ nu au exercitat-o singuri, ci în cadrul unei coaliţii în care se aflǎ şi douǎ formaţiuni de centru-stînga laice. S-ar spune cǎ Egiptul a fost, într-o primǎ fazǎ, influienţat de revoluţia tunisianǎ, dar cǎ acum, dupǎ debarcarea Fraţilor Musulmani de la putere la Cairo, Tunisia se va lǎsa influienţatǎ de acest ultim eveniment. Opozanţi tunisieni au şi creat o mişcare de tipul celei egiptene, intitulatǎ "Rebeliune" şi au început sǎ adune semnǎturi în vederea dizolvǎrii Adunǎrii Constituante. Aceasta din urmǎ nu reuşeşte, din octombrie 2011, sǎ doteze Tunisia cu o nouǎ constituţie, în contextual în care islamiştii fac mari presiuni pentru a da o culoare cît mai coranicǎ legii fundamentale a ţǎrii.

Guvernul tunisian simte de mai multe zile cǎ vîntul contestaţiei se înteţeşte dupǎ exemplul egiptean şi a decis în ultimile zile sǎ ia mǎsuri pentru stabilizarea preţurilor sau pentru evitarea întreruperilor de apǎ şi electricitate. Partidul Enahda a anunţat chiar, în speranţa cǎ acest lucru va calma populaţia, cǎ la viitoarele alegeri prezidenţiale nu va prezenta nici un candidat.