Egiptul şi noile raporturi de forţǎ regionale

Cel puţin douǎ ţǎri au resimţit aceste evenimente ca un revers în propria lor politicǎ externǎ. Este de vorba de Turcia şi de Qatar care i-au finanţat şi i-au sprijinit prin toate mijloacele pe Fraţii Musulmani din Egipt. Mai ales micul stat Qatar se vede vizat de noile schimbǎri din Egipt. Dupǎ cum aratǎ cotidianul Le Monde, acest minuscul stat pe harta lumii, Qatarul, dar unul dintre cele mai bogate din lume, se vedea deja ca o superputere regionalǎ, ca un far al islamului politic sunit, prin finanţarea unor regimuri controlate de Fraţii Musulmani în Egipt şi în Tunisia, ba chiar şi în Lybia şi în Siria. Nu întîmplǎtor armata a decis în Egipt sǎ blocheze emisiunile de televiziune ale canalului Al-Jazira, devenit un oficiu de propagandǎ al Fraţilor Musulmani.

O puternicǎ loviturǎ o primesc în acest context şi militanţii formaţiunii Hamas care sperau cǎ regimul incarnat de Mohamed Morsi i-ar fi putut ajuta în lupta lor împotriva Israelului.

Ceea ce s-a întîmplat în Egipt este de naturǎ sǎ-i nelinişteascǎ profund şi pe aşa-zişii islamişti moderaţi din Turcia, în frunte cu primul ministru turc Erdogan. Prin debarcarea de la putere a Fraţilor Musulmani în Egip primeşte o loviturǎ şi mult lǎudatul "model turc". Si implicit toţi acei occidentali care au aplaudat acest model, considerînd cǎ islamismul politic este compatibil cu modernitatea şi cu democraţia.

Tǎrile din regiune care au motive sǎ se bucure de ceea ce s-a întîmplat în Egipt sunt Emiratele Arabe Unite, Arabia Sauditǎ, Algeria şi Siria. Mai ales puterea de la Damasc este încîntatǎ pentru cǎ vede în evenimentele din Egipt o frînare, dacǎ nu chiar o stopare a ceea ce s-a numit "primǎvara arabǎ". Revenirea armatei la putere în Egipt convine şi Algeriei, ţarǎ care şi ea este de fapt controlatǎ de casta militarǎ.

In schimb, Iranul are motive sǎ fie deziluzionat. Mohamed Morsi a fost primul şef de stat egiptean care s-a dus în visitǎ la Teheran de la revoluţia Islamicǎ din 1979.

In aceste zile au fost exprimate numeroase opinii iar evenimentele din Egipt au fost interpretate în diferite feluri, în notǎ optimistǎ sau pesimistǎ. Iatǎ ce spune însǎ în Le Figaro un istoric şi profesor tunisian, Alaya Allani. Odatǎ cu debarcarea lui Mohamed Morsi de la putere asistǎm la începutul sfîrşitului pentru islamul politic, afirmǎ expertul tunisian. De fapt, mai aratǎ el, revoluţiile arabe intrǎ într-o a doua fazǎ, de "corectare" a traiectoriei pe care au luat-o. Istoricul tunisian mai aratǎ cǎ Tunisia şi Egiptul au fost primele ţǎri arabe care, în secolul al XIX-lea, au adoptat constituţii. Deci nu întîmplǎtor un anumit spirit reformist în materie de islam este mai dezvoltat în aceste douǎ ţǎri.

Cotidianul Le Monde publicǎ, în total contrast cu aceastǎ viziune, un interviu cu Rached Ghanouchi, principalului lider al formaţiunii Enahda, mişcarea care îi reuneşte pe islamiştii moderaţi tunisieni, în prezent la putere. Reacţia sa este mai degrabǎ pesimistǎ, el considerǎ cǎ venirea militarilor la putere în Egipt reprezintǎ un eşec al întregii elite egiptene. El mai denunţǎ orchestrarea şi instrumentalizarea, de cǎtre armata egipteanǎ, a marilor manifestaţii anti-Morsi, altfel spus un scenariu destinat sǎ justifice intervenţia armatei.   

{cke_protected}{C}

{cke_protected}{C}