Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Summit Bruxelles: Europa în faţa unei noi etape

2014-03-15t120422z_1876627435_gm1ea3f1jly01_rtrmadp_3_france_0.jpg

François Hollande si Matteo Renzi, credit foto: rfi.fr

Consiliul european convocat joi 26 şi vineri 27 iunie la Bruxelles a fost precedat de vaste manevre şi negocieri de culise, legate în primul rînd de numirea unor noi responsabili în posturi cheie. Nume noi vor figura în fruntea Comisiei europene, la preşedinţia Consiliului sau la diplomaţie. In paralel, însǎ, asistǎm la o ofensivǎ franco-italianǎ pentru mai multǎ flexibilitate bugetarǎ dupǎ ce în ultimii ani Germania şi-a impus punctul de vedere rigorist la acest capitol. Analizǎm tot acest context european febril, consecinţǎ directǎ a alegerilor europene din luna mai.

Poker diplomatic intern

"Partidǎ de poker pentru instanţele superioare ale Uniunii Europene." "Summit pe fond de bǎtǎlie în jurul lui Jean-Claude Juncker". "Europeni, sǎ ne trezim!" Am citat trei titluri, primele douǎ din depeşe ale Agenţiei France Presse şi al treilea din cotidianul Le Monde, pentru a capta intensitatea dezbaterilor în contextul acestei noi reuniuni a şefilor de stat şi de guvern europeni. Existǎ aceastǎ impresie, cǎ miza reuniunii de joi şi vineri este mai importantǎ decît oricînd. De fapt, toatǎ lumea aşteaptǎ o schimbare, ba chiar schimbǎri, iar în urmǎtoarele zile se vor pune de fapt bazele unei noi etape în materie de construcţie europeanǎ.

Sǎ începem prin a evoca "bǎtǎlia" legatǎ de numirea viitorului preşedinte al Comisiei Europene. Este mai mult ca sigur cǎ acesta va fi conservatorul Jean-Claude Juncker, fost prim ministru al micului stat Luxemburg, unul dintre oamenii care cunosc cel mai bine modul de funcţionare al maşinii europene. Putem spune chiar cǎ Juncker îi cunoaşte toate rotiţele, toate angrenajele, toate defectele şi calitǎţile, avînd o experienţǎ imensǎ, poate mai mare decît a tuturor celorlalţi lideri europeni, în privinţa modului în care funcţioneazǎ, uneori scrîşnind şi cǎzînd în panǎ, maşinǎria numitǎ Europa.

In mod normal numirea sa în fruntea Comisiei Europene ar fi trebuit sǎ se producǎ automat, în mod natural, ca o consecinţǎ directǎ a alegerilor europene din luna mai, cînd partidul sǎu s-a situat pe locul întîi. Din pǎcate, însǎ, Europa este o instituţie cu douǎ capete, dacǎ nu chiar cu mai multe. Iar şefii de stat şi de guvern au ţinut întotdeauna sǎ aibǎ un control, dacǎ nu chiar sǎ-şi subordoneze responsabilii numiţi în funcţiile cheie ale instituţiilor europene. Nu întîmplǎtor Londra, prin gesticulaţiile fǎcute de premierul David Cameron, s-a opus cu înverşunare numirii lui Jean-Claude Juncker în fruntea Comisiei europene. Greu de sintetizat în cîteva cuvinte melodrama europeanǎ care s-a derulat în culise, cu accente groteşti uneori… Un simptom al faptului cǎ existǎ încǎ un deficit de democraţie în sînul Uniunii Europene, dar care ar putea fi tocmai depǎşit cu ocazia acestui nou consiliul european.

David Cameon a fǎcut o campanie rezumatǎ de sloganul "orice dar nu Juncker", ceea ce a pus de fapt Londra, din nou, în decalaj total cu aproape toate celelalte ţǎri membre ale Uniunii Europene. Cel mai bun aliat al lui David Cameron în aceastǎ "bǎtǎlie" s-a dovedit a fi doar premierul maghiar Viktor Orban. De notat însǎ poziţia la fel de combativǎ a Parlamentului European, care a ameninţat cǎ va refuza investitura oricǎrui alt candidat, întrucît numai Jean-Claude Juncker are legitimitatea urnelor. Putem spune, deci, Matei, cǎ democraţia a avut de cîştigat din aceastǎ înfruntare.

Schimbǎri în avantajul democraţiei

Ceva pare sǎ se schimbe într-adevǎr  în modul de funcţionare al Europei, spre binele ei, dupǎ lungi perioade de paralizie şi de ofensivǎ a euroscepticismului. Mai rǎmîne acum ca ţǎri precum Franţa şi Italia sǎ-şi impunǎ noua viziune legatǎ de politica economicǎ. In Franţa numeroşi responsbaili politici au criticat viziunea dogmaticǎ în materie de practici bugetare a lui José Manuel Barroso, cel care s-a aflat pînǎ acum în fruntea Comisiei Europene. Regulile bugetare europene se cer aplicate cu mai multǎ supleţe, considerǎ Parisul, sprijinit nu doar de italieni ci şi de spanioli, austrieci, polonezi, olandezi precum şi de unii lideri germani.

Preşedintele François Hollande şi şeful guvernului italian Matteo Renzi au practic un discurs similar cînd vine vorba de stimularea creşterii economice. Politica economicǎ şi financiarǎ promovatǎ pînǎ acum de Uniunea Europeanǎ a reuşit sǎ salveze moneda unicǎ euro, spun ei, dar nu sǎ producǎ şi creştere economicǎ. Citez în cele ce urmeazǎ o frazǎ pronunţatǎ de demnitarul italian, una dintre acele fraze destinate sǎ-i irite pe contabilii ultraliberali: "Pînǎ acum misiunea de a construi Europa i-a fost conferità monedei unice, dar acest lucru nu a fost suficient. Europa este înecatǎ în cifre dar privatǎ de un suflet".

Personal mi se pare cît se poate de interesant faptul cǎ lideri europeni ies din carcasa limbii de lemn şi considerǎ cǎ Europa are nevoie şi de un "suflet", ceea ce se mai poate traduce prin "spirit" sau "identitate". Ar fi ideal ca prin numirile care vor fi confirmate joi şi vineri, precum şi prin noile urgenţe care vor fi trasate, Europa sǎ înceapǎ sǎ-şi regǎseascǎ şi acest "suflet" evocat de Matteo Renzi.