Relaţiile culturale franco-române – douǎ secole de dialog

Cele trei nume sunt tot atîtea simboluri ale unor reuşite culturale româneşti în Franţa, şi de fapt o dovadǎ, în sensul celor spuse chiar de premierul francez, cǎ relaţiile dintre Franţa şi România nu se reduc la problema romilor. Pe toatǎ durata secolului al XIX-lea cultura românǎ s-a hrǎnit şi s-a inspirat din cea francezǎ, iar în secolul urmǎtor numeroşi artişti şi scriitori români s-au instalat în Franţa şi au îmbogǎţit cultura francezǎ. Mulţi dintre clasicii literaturii române, altfel spune nume ilustre pe care elevii le descoperǎ încǎ din şcoalǎ, au studiat în Franţa. Este cazul cu Vasile Alecsandri, Alexandru Odobescu, Alexandru Macedonski, Titu Maiorescu, Nicolae Iorga. Tot la Paris s-au format unii dintre marii prictori şi muzicieni ai României, Nicolae Grigorescu, Stefan Luchian, George Enescu, Dinu Lipatti.

Chiar şi omul de numele cǎruia se leagǎ unirea principatelor în 1859, Alexandru Ioan Cuza, a fǎcut studii la Paris, ca sǎ nu mai vorbim de cel mai mare diplomat al României interbelice, Nicolae Titulescu.

Pe de altǎ parte, Franţa a fost ţara în care s-au instalat, au creat şi au devenit celebri, cu rezonanţe în întreaga lume, nume precum Constantin Brâncuşi, Eugen Ioenscu, Emil Cioran sau Mircea Eliade.

In Franţa mai sunt foarte cunoscuţi şi mulţi artişti de avangardǎ de origine românǎ, precum Tristan Tzara, pǎrintele dadaismului, sau poeţii Ilarie Voronca, Benjamin Fondane, Gherasim Luca...

Nu este cu totul întîmplǎtor faptul cǎ anul acesta literatura românǎ a fost invitata de onoare a Salonului Cǎrţii de la Paris. Si nici faptul cǎ la ultima ediţie a Festivalului de teatru de la Sibiu a avut un statut de onoare Franţa, prezentǎ cu numeroase spectacole în cadrul unei veritabile “stagiuni franceze”.

In ultimii ani filmul românesc s-a impus în Franţa prin premiile acordate unor regizori români, cum ar fi Cristian Mungiu, la Festivalul de film de la Cannes. Anul acesta de altfel Cristian Mungiu a fost  membru al juriului. Iar anul trecut a avut o importantǎ expoziţie la Centrul Cultural George Pompidou de la Paris artistul plastic român Mircea Cantor, deţinǎtorul unui important premiu, “Marcel Duchamp”.

Intre Franţa şi România existǎ un veritabil circuit cultural, un dialog constant, susţinut şi de Institutul Cultural Francez de la Bucureşti precum şi de centrele culturale franceze de la Cluj, Iaşi şi Timişoara.

Franţa a mai fost principala destinaţie a exilului românesc în anii comunismului iar postul de radio Free Europe (Europa liberǎ) avea o antenǎ la Paris de unde erau difuzate emisiunile culturale. Voci care au marcat decenii întregi România, precum vocea Monicǎi Lovinescu sau a lui Virgil Ierunca, rǎsunau de la Paris.

Sǎ mai adǎugam la acest taboul şi faptul cǎ România face parte din organizaţia francofoniei şi cǎ limba francezǎ încǎ este una dintre principalele limbi strǎine predate în România. Intr-un fel sau altul, Franţa şi cultura francezǎ fac parte din codul genetic al României moderne, ceea ce meritǎ reamintit chiar mai des, nu doar atunci cînd înalti responsabili francezi vin în vizitǎ în România.