Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Franţa: urgenţa în Egipt este încetarea violenţelor

arme.jpg

credit foto: linternaute.com

In Egipt, dupǎ cinci zile de represiuni împotriva Fraţilor Musulmani soldate cu aproximativ 800 de morţi, la Cairo şi în alte oraşe lucrurile par sǎ revinǎ la normal, sub supravegherea atentǎ a armatei. Violenţa s-a deplasat însǎ în Sinai, unde 24 de poliţişti egipteni au fost ucişi de grupuri islamiste radicale, dar şi în spaţiul mediatic întrucît presa denunţǎ în unanimitate "terorismul” Fraţilor Musulmani. In paralel, Uniunea Europeanǎ precum şi alte cancelarii strǎine încearcǎ sǎ se poziţioneze cît mai “diplomatic” cu putinţǎ faţǎ de puterea de la Cairo şi faţǎ de regimul militar pentru a nu cauţiona violenţa de nici o parte.

Prefaţînd reuniunea de astǎzi de la Bruxelles a reprezentanţilor Uniunii Europe, ministrul francez de externe Laurent Fabius a declarat duminicǎ searǎ la televiziunea francezǎ cǎ urgenţa numǎrul unu este încetarea violenţelor. Iatǎ cuvintele spuse de şeful diplomaţiei franceze: “Trebuie sǎ facem tot posibilul pentru ca violenţa sǎ diminueze şi sǎ poatǎ fi restabilit dialogul inter-egiptean. Iar apoi ca Egiptul sǎ se dirijeze spre noi alegeri. Noi încercǎm, fǎrǎ sǎ ne amestecǎm în afacerile interne egiptene, sǎ procedǎm în aşa fel încît presiunea sǎ diminueze. Ceea ce este foarte dificil pentru cǎ generalul al-Sissi este sprijinit de o parte a populaţiei iar Fraţii Musulmani se simt într-o gravǎ dificultate. Acţiunea noastrǎ diplomaticǎ este de a-i reuni şi pe unii şi pe alţii pentru ca nivelul violenţelor sǎ diminueze şi a organiza noi alegeri."

Sunt, deci, cuvintele ministrului francez de exeterne într-un moment cînd o primǎ etapǎ a bǎtǎliei dintre Fraţii Musulmani şi putere s-a încheiat, iar islamiştii pro-Morsi sunt într-o fazǎ de schimbare a strategiei. Ei au fost loviţi extrem de puternic de cǎtre regimul militar iar marele paradox al acestor evenimente este faptul cǎ victimele şi masacrele au suscitat compasiune şi proteste mai ales în Occident, dar nu şi pe plan intern, în Egipt. Duminicǎ searǎ, corespondentul la Cairo al canalului de televiziune francez de stat France 2 afirma cǎ în jur de 80 la sutǎ dintre egipteni sprijinǎ armata şi sunt împotriva Fraţilor Musulmani, aceştia din urmǎ fiind sprijiniţi de numai aproximativ 20 la sutǎ din populaţie.

Presa egipteanǎ este în orice caz unanim dezlǎnţuitǎ împotriva acestei confrerii acuzatǎ de terorism, iar toate canalele publice de televiziune afişeazǎ continuu un logo în englezǎ: "Egiptul combate terorismul". Iar clipurile care glorificǎ acţiunile armatei şi ale poliţiei sunt extrem de abundente. Cotidianul francez Libération scrie urmǎtoarele, în editorialul sǎu: "Spre surpriza occidentalilor, o bunǎ parte dintre egipteni, şi în special liberalii, salutǎ acţiunea militarilor". Libération a publicat de altfel, sǎptǎmîna trecutǎ, şi mǎrturiile unor intelectuali egipteni care sublinazǎ toţi cǎ adevǎratul pericol fusese acapararea aparatului de stat de cǎtre Fraţii Musulmani, consideraţi la un moment dat, s-ar pǎrea mai ales în Occident, drept nişte "islamişti moderaţi".

Pe plan regional, aceastǎ înfruntare dintre Fraţii Musulmani şi puterea încarnatǎ de generalul al-Sissi a modificat cîteva raporturi de forţǎ. Turcia şi micul stat Qatar, care i-au sprijinit masiv pe Fraţii Musulmani, sunt în acest moment în expectativǎ. In presa francezǎ au apǎrut comentarii potrivit cǎrora aşa-zişii islamişti moderaţi turci, aflaţi la putere de zece ani, încep sǎ se teamǎ de repetarea, în Turcia, a unui scenariu de tip egiptean. In context regional se mai poate spune cǎ a suferit o înfrîngere diplomaticǎ evidentǎ statul Qatar. In orice caz, diplomaţia banului promovatǎ de micul dar ambiţiosul emirat din zona Golfului Persic nu a dat rezultatele scontate. Nu se ştie cu precizie ce sume a investit Qatarul în sprijinirea Fraţilor Musulmani din diferite ţǎri arabe, dar ele sunt cu siguranţǎ enorme. Qatarul a avut ca obiectiv instalarea la putere a Fraţilor Musulmani în tot nordul Africii, de la Atlantic la Golful Persic, şi mai ales în ţǎri precum Tunisia, Libia, Siria şi Egipt. Islamul politic este însǎ în crizǎ astǎzi, ceea ce se vede şi în Tunisia unde partidul Enahda apare fragilizat. Iar Qatarul apare izolat în acest moment întrucît celelalte ţǎri din Golf, Arabia Sauditǎ, Emiratele Arabe Unite şi Kuweitul, la care ar trebui sǎ mai adǎugǎm Iordania, Irakul şi Algeria, au salutat destituirea lui Morsi.

Cotidianul Le Figaro publicǎ un articol în care se aratǎ cǎ Israelul s-a situat şi el de partea generalului al-Sissi şi a exercitat presiuni asupra Statelor Unite pentru a nu sista ajutoarele financiare acordate armatei egiptene. Pentru Israel colaborarea cu armata egipteanǎ în vederea combaterii terorismului rǎmîne vitalǎ. Ceea ce se vede de altfel în Sinai unde s-au amplificat atacurile împotriva forţelor de ordine. De la destituirea lui Morsi au fost ucişi 73 de soldaţi şi poliţişti. Ceea ce denotǎ faptul cǎ grupuri radicale şi teroriste şi-au gǎsit un refugiu în aceastǎ regiune. Israelul este foarte neliniştit din cauza evenimentelor din Sinai, de unde islamiştii pot de fapt lansa rachete şi eventual organiza incursiuni şi în zona controlatǎ de israelieni. Locuitǎ de beduini care nu avut niciodatǎ relaţii bune cu puterea de la Cairo, peninsula a devenit o zonǎ greu de controlat, unde traficul prolifereazǎ ca şi numǎrul grupurilor jihadiste, banditismul fiind deseori asociat însǎ cu jihadismul.   

Cum spuneam, în ciuda faptului cǎ Fraţii Musulmani sunt în acest moment în defensivǎ, violenţele riscǎ sǎ se deplaseze pe alt teren, mai bine spus existǎ riscul radicalizǎrii unora dintre militanţi şi riscul multiplicǎrii atacurilor cu caracter terorist. Mai meritǎ menţionat un element: un alt curent islamist, cel salafist, care de fapt este şi mai radical decît cel încarnat de Fraţii Musulmani, s-ar putea afirma în acest context. Dacǎ statul Qatar îi sprijinea pe Fraţii Musulmani, nu trebuie uitat cǎ Arabia Sauditǎ îi sprijinǎ pe salafişti.

Iar în acest condiţii complicate Uniunea Europeanǎ trebuie sǎ ia atitudine şi mai ales sǎ-şi menţinǎ capacitatea de influienţare a evenimentelor din Orientul Apropiat şi Mijlociu. Ceea ce nu este de loc simplu, iar recurgerea la sancţiuni financiare, evocatǎ de mai mulţi lideri europeni, s-ar putea sǎ nu aibǎ nici un efect. Miliardele promise de Uniunea Europeanǎ dupǎ alegerea lui Morsi oricum n-au mai fost livrate destinatarului pentru cǎ europenii aşteptau în schimb nişte reforme. Iar Arabia Sauditǎ, Emiratele Arabe Unite şi Kuweitul oricum au anunţat un sprijin situat între 8 şi 10 miliarde de euro. Egiptul este o ţarǎ mult prea importantǎ în regiune pentru ca occidentalii sǎ-şi permitǎ sǎ lase un vid diplomatic acolo de naturǎ sǎ fie imediat "umplut" de alte puteri precum Rusia, China, Iranul sau ţǎrile din Golf. Washington-ul, de exemplu, a cǎrui atitudine nu i-a mulţumit nici pe generalii egipteni şi nici pe Fraţii Musulmani, nu şi-a întrerupt ajutorul financiar anual de un miliard trei sute de milioane de dolari acordat armatei egiptene. Iar la Paris, ministrul de externe Laurent Fabius afirma duminicǎ searǎ cǎ atitudinea faţǎ de Egipt urmeazǎ sǎ fie adoptatǎ de fapt în funcţie de evoluţia situaţiei pe teren.