Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Patrimoniul vechii Mesopotamii, în pericol

2012-08-25t174002z_1130681370_gm1e88q042l01_rtrmadp_3_libya-islamists_0.jpg

Islamisti distrugînd monumente la Tripoli, credit foto: rfi.fr

Jihadiştii care îşi extind controlul asupra unei bune pǎrţi din Irak şi din Siria pun în pericol un patrimoniu vechi de cîteva mii de ani. Islamiştii radicali suniţi doresc de fapt, în zonele controlate de ei, sǎ şteargǎ toate urmele trecutului şi sǎ recurgǎ la o totalǎ epurare religioasǎ şi etnicǎ.

Pentru o lume întreagǎ, nume precum Tigru, Eufrat, Mesopotamia, Babilon, Asiria, Persia, Bagdad, Mossoul,  evocǎ pagini de istorie asimilate în şcoalǎ, cu minunate imagini despre civilizaţii strǎvechi care s-au suprapus unele peste altele. Intr-un articol publicat în cotidianul Le Monde, istoricul Véronique Grana aratǎ cǎ rǎzboaiele au fost frecvente în regiunile respective. Imperiile s-au format şi s-au destrǎmat, dar prin tradiţii distrugerile totale au fost evitate. Suveranii, fie ei asirieni, babilonieni sau perşi, domneau peste popoare cǎrora le respectau diversitatea. Iar în perioada religiilor politeiste, zeii învingǎtorilor erau pur şi simplu declaraţi superiori faţǎ de zeii învinşilor, fǎrǎ ca sanctuarele acestora din urmǎ sǎ fie sistematic distruse.

Ceea ce nu au fǎcut însǎ rǎzboinicii şi învingǎtorii acelor vremuri riscǎ sǎ comitǎ jihadiştii zilelor noastre, în totalǎ contradicţiei chiar şi cu o anumitǎ logicǎ a zǎboiului şi a cuceririlor. Véronique Grana mai aratǎ cǎ în regiunile respective, unde piatra de construcţie de bunǎ calitate precum şi lemnul erau rare, învingǎtorii preferau sǎ dea noi destinaţii monumentelor decît sǎ le distrugǎ. Aşa deveneau unele biserici moschei, sau palatele învinşilor erau preluate şi transformate de învingǎtori.

Statul islamic creat recent în Siria şi în Irak pare sǎ fie animat însǎ de cea mai retrogradǎ ideologie apǎrutǎ în Orientul Mijlociu şi Apropiat de peste 4000 de ani. Jihadiştii suniţi din Irak şi talibanii din Afganistan îşi pot da de altfel mîna în aceastǎ privinţǎ, ei nu concep viitorul decît pe un teren de pe care au fost rase toate urmele trecutului.