Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Avalanşă de cărţi noi în librăriile franceze

premiere-vue-rentree-litteraire-2013.jpg

credit foto: senscritique.com

Ca în fiecare toamnǎ peisajul literar francez este marcat de o avalanşǎ de cǎrţi noi. 555 de romane sunt anunţate în librǎrii, dintre care 357 aparţin unor autori francezi iar 198 unor autori strǎini. Toate aceste cifre sunt de naturǎ sǎ justifice termenul de "junglǎ literarǎ" atribuit uneori fenomenului editorial francez. Sǎ notǎm însǎ cǎ pentru prima datǎ în ultimii 12 ani numǎrul de cǎrţi lansate în librǎrii la sfîrşit de august şi început de septembrie a scǎzut, anul acesta, sub plafonul de 600. Incercǎm sǎ descifrǎm principalele tendinţe ale "junglei literare" din aceastǎ toamnǎ.

Publicul descoperǎ practic o imensǎ cantitate de titluri şi deseori este dezorientat în faţa acestei "inflaţii" literare. Din fericire o armatǎ de critici şi de librari a lucrat pentru el în timpul verii şi primele cronici, chiar şi un prim top în materie de vînzǎri, sunt disponibile. Mai mult decît atît, revista profesioniştilor din domeniul editorial, "Livres Hebdo" propune pentru prima datǎ marelui public un fel de "ghid" gratuit al toamnei literare. Intitulat "Que lire ?" (Ce sǎ citim ?) acest ghid este tipǎrit în 200 000 de exemplare şi distribuit în librǎrii.

Iubitorii de literaturǎ care cautǎ deci o "cǎlǎuzǎ" pentru a intra în "jungla literarǎ" a acestui sfîrşit de an dispun de 86 de pagini de sfaturi redactate de nu mai puţin de 130 de critici. Ghidul propune de fapt o selecţie de romane considerate "valori sigure", atît la categoria autorilor consacraţi cît şi la categoria debuturilor. Mai multe portrete de scriitori figureazǎ în ghid, precum şi cîteva interviuri.

Cine are nevoie de "ajutor" pentru a nu se pǎcǎli în librǎrii şi pentru a gǎsi "perlele rare" ale toamnei se poate baza şi pe dosarele speciale prezentate de mai toate revistele sǎptǎmînale, precum şi pe numerele speciale ale revistelor literare cum ar fi Lire.

Numeroase reviste publicǎ şi "topuri" ale vînzǎrilor care sunt şi ele tot atîtea repere. Se ştie deja cǎ în topul celor mai vîndute 50 de cǎrţi realizat de Ipsos/Livres Hebdo conduce scriitoarea Amélie Nothomb care şi-a publicat vara aceasta cel de-al 22-a roman. In acest roman intitulat “La nostalgie heureuse” (Nostalgia fericitǎ) şi editat la Albin Michel scriitoarea reia o temǎ mai veche, cea a relaţiilor sale pasionale cu Japonia. Lansat în librǎrii pe 21 august într-un tiraj de 200 000 de exemplare, romanul se anunţǎ deja ca un mare succes popular şi demonstreazǎ din nou cǎ Amélie Nothomb are un public fidel.

Jean d’Ormesson, eseist, romancier, membru al Academiei Franceze, neobosit publicist la cei 88 de ani ai sǎi, este şi el prezent în toamna aceasta cu o carte care atrage atenţia: "Un jour je m’en irai sans avoir tout dit" (Intr-o zi voi pleca fǎrǎ sǎ fi spus totul). Apǎrut la Editura Lafont în 120 000 de exemplare, aceastǎ carte se situeazǎ pe locul şase în topul vînzǎrilor.

Eric-Emmanuel Schmitt este o altǎ vedetǎ literarǎ care publicǎ la Albin Michel un roman intitulat "Les perroquets de la place d’Arezzo" (Papagalii de la piaţa Arezzo). Tipǎritǎ în 150 000 de exemplare, cartea ocupǎ locul al 8-lea în topul evocat mai sus.

In materie de tendinţe tematice, criticii pun în evidenţǎ dorinţa, sau fantasma evadǎrii, a "topirii" în naturǎ. Cum sǎ fugi de lume, de muncǎ, de societatea de consum, de datorii, de familie… Iatǎ ce-şi propun sǎ abordeze la nivel de ficţiune mai mulţi scriitori, iar unul din criticii revistei Le Nouvel Observateur considerǎ fenomenul ca fiind "frapant". Tristan Garcia, Philippe Vasset, Yannick Haenel – iatǎ doar trei nume de scriitori obsedaţi de acest subiect şi care imagineazǎ personaje frustrate şi dezgustate de viaţa pe care o duc.   

Incercarea de a înţelege ce se întîmplǎ într-o zonǎ a lumii marcatǎ de nesfîrşite rǎzboaie, Afganistanul, pare a fi motivaţia altei serii de autori. Cel puţin patru romane au ca fundal evenimentele din aceastǎ ţarǎ, vǎzute fie prin ochii unor jurnalişti fie prin ochii unor militari. Paulina Dalmayer, de exemplu, îşi motiveazǎ în felul urmǎtor dorinţa de a scrie despre aceastǎ dramǎ: "Am recurs la ficţiune ceea ce mi-a permis sǎ arǎt culisele acestui rǎzboi, sǎ vorbesc despre profitorii şi aventurierii sǎi. Francezii nu au habar despre ceea ce se întîmplǎ în Afganistan. Un roman le poate explica mai bine realitatea acestui conflict". 

Spre deosebire de romancierii anglo-saxoni care sunt mai "tonici", din multe titluri disponibile în aceste zile pe standurile librǎriilor  emanǎ un fel de pesimism tipic francez, se plînge criticul Jérôme Garcin în revista Le Nouvel Observateur. Si tot el citeazǎ urmǎtoarele titluri: "Toute la noirceur du monde" (Toatǎ întunecimea lumii), "La Lune assasinée" (Luna asasinatǎ), "J’ai perdu tout ce que j’aimais" (Am pierdut tot ceea ce iubeam), "Le chemin des morts" (Drumul morţilor), "De la boue sur les lèvres" (Noroi pe buze), "Autopsie des ombres" (Autopsia umbrelor), "Les anges meurent de nos blessures" (Ingerii mor din cauza rǎnilor noastre), "Rien" (Nimic). 

Revista L’Express are cuvinte de laudǎ pentru un romancier debutant, Loïc Merle care scrie un roman social inspirat din realitǎţi franceze. Intitulat "L’esprit de l’ivresse" (Spiritul beţiei), apǎrut la Actes Sud, romanul descrie izbucnirea unei revoluţii declanşatǎ de un fapt divers produs într-un cartier popular. Un control de identitate efectuat de poliţie se terminǎ cu moartea unui om şi suscitǎ apoi o explozie popularǎ care duce la alungarea preşedintelui. S-ar spune cǎ autorul a avut ca sursǎ de inspiraţie evenimentele din ultimii ani din ţǎrile arabe, deşi fundalul ficţiunii sale pare sǎ fie mai degrabǎ Franţa.

Numeroase alte cǎrţi apǎrute toamna aceasta în Franţa sunt legate de cîteva comemorǎri. Pe 7 noiembrie se împlinesc o sutǎ de ani de la naşterea lui Camus iar pe  5 octombrie se împlinesc trei sute de ani de la naşterea lui Diderot.

In ce-l priveşte pe Albert Camus, cǎruia i s-a decernat în 1957 premiul Nobel pentru literaturǎ, el rǎmîne un autor inepuizabil iar profilul sǎu moral este obiectul mai multor eseuri şi lucrǎri. Nǎscut în Algeria, Camus a încarnat într-un fel dilemele Franţei faţǎ de fosta sa colonie. Istoricul Jean Monneret semneazǎ un eseu care urmeazǎ sǎ aparǎ pe 12 septembrie şi care se intituleazǎ "Camus şi terorismul". Subiect extrem de actual, iar istoricul francez semnaleazǎ cǎ Albert Camus a condamnat, în scrierile sale, teroarea ca sistem politic şi ca armǎ de rǎzboi.

Denis Diderot, enciclopedist şi filozof al luminilor, scriitor şi dramaturg, este omagiat nu numai prin diverse reeditǎri ci şi printr-un festival organizat la teatrul parizian Ranelagh între 6 septembrie şi 31 octombrie. Autorul unor scrieri devenite celebre precum "Nepotul lui Rameau" sau "Jacques fatalistul" a fost însǎ şi inventatorul… criticii de artǎ. El semna, la jumǎtatea secolului al 18-lea, note şi impresii dupǎ vizitele efectuate în diverse saloane de picturǎ, ceea ce a generat mai tîrziu meseria de critic de artǎ.