Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


O sutǎ de ani de la primul rǎzboi mondial: Japonia şi Africa aspirate de conflagraţie în august 1914

pkgfbewoz9_0.jpg

Africani din coloniile germane, credit foto: rfi.fr

In contextul comemorǎrilor legate de izbucnirea primului rǎzboi mondial, evocǎm în cele ce urmeazǎ douǎ momente mai puţin cunoscute: intrarea în rǎzboi a Japoniei şi extinderea rǎzboiului în Africa. Pentru Japonia rǎzboiul a fost, în 1914, o ocazie nesperatǎ de a-şi accelera procesul de industrializare şi de a-şi întǎri influienţa în regiune. Imperiul nipon a declarat de fapt rǎzboi Germaniei pe data de 23 august 1914.

"Ten-yu" înseamnǎ în japonezǎ "dar al cerului". Aşa a fost consideratǎ atunci de cǎtre şefii Japoniei şi izbucnirea primului rǎzboi mondial în Europa, un "dar al cerului", o ocazie pentru Japonia de a-şi întǎri puterea militarǎ şi de a prospera economic. Ceea ce s-a resimţit imediat, într-o primǎ fazǎ. Agenţia France Presse îl citeazǎ pe istoricul japonez Manabu Arima care spune: "Primul rǎzboi mondial a stat efectiv la originea industrializǎrii Japoniei şi a transformǎrii economiei sale într-una exportatoare. Industriile grele japoneze s-au dezvoltat graţie Europei, iar sectorul chimiei a luat naştere întrucît, din cauza rǎzboiului, s-au oprit importurile din Europa".

In timp ce Europa se sinucidea la Verdun şi pe alte fronturi, în Japonia a apǎrut o veritabilǎ clasǎ de "îmbogǎţiţi de rǎzboi" (care avea şi un nume, "nari-kin"). Japonia şi-a mai atribuit concesiunile germane din China şi şi-a consolidat controlul asupra unei bune pǎrţi din teritoriul Chinei.

Cînd, dupǎ rǎzboi, a fost creatǎ Societatea Naţiunilor, Japonia s-a numǎrat printre cei cinci membri ai Consiliului Permanent al acestei organizaţii care avea rolul de a preveni pe viitor conflictele mondiale. Preţul plǎtit de Japonia, în victime, a fost relativ mic în cursul primului rǎzboi mondial: cîteva mii de morţi. Avantajele obţinute au fost însǎ imense.

Incheiera pǎcii în Europa, pe 11 noiembrie 1918, n-a mai avut însǎ, pentru japonezi, gustul unui "cadou al cerului". Comenzile din care se hrǎneau noii îmbogǎţiţi au sistat. A început o perioadǎ de crizǎ, preţul la orez s-a triplat ceea ce provocat o puternicǎ mişcare socialǎ. Pentru prima datǎ, în 1918, guvernul de la Tokyo a cǎzut sub presiunea unor nemulţumiri sociale… In paralel, însǎ, a început sǎ se dezvolte militarismul japonez, tot ca urmate a rǎzboiului din Europa pentru cǎ  militarii şi-au dat seama cǎ nici un rǎzboi nu poate fi cîştigat fǎrǎ vaste resurse de materii prime.

Pentru a rezuma putem spune cǎ întreaga evoluţie a Japoniei în cursul secolului al XX-lea a fost radical influienţatǎ de primul rǎzboi mondial, aşa cum tot destinul Europei şi al unor importante pǎrţi din Orient precum şi din Africa au fost marcate de aceastǎ conflagraţie. 

Pe continentul african, rǎzboiul îşi face apariţia tot în luna august 1914. Pe 27 august, de exemplu, una din micile colonii germane, Togo, capituleazǎ în faţa trupelor engleze, britanice şi belgiene. Alte lupte au avut loc în Africa de vest şi de centru, în Camerun (pe atunci sub control german), în Namibia, la poalele munţilor Kilimanjaro şi în actuala Tanzanie (pe atunci Tanganica). Dupǎ cum aratǎ un comentator al Agenţiei France Presse, particularitatea acestor lupte duse pe continentul african este cǎ, în ambele tabere, ofiţerii erau albi iar soldaţii erau negri. O altǎ particularitate este cǎ în Africa n-au existat tranşee, teritoriile erau prea vaste pentru acest tip de strategie. Iar bolile au fǎcut de zece ori mai multe victime decît gloanţele.

Pentru Franţa, Africa a fost un rezervor important de materii prime dar şi de oameni. În jur de 500 000 de recruţi provenind din coloniile franceze din Africa au fost mobilizaţi pentru apǎrarea metropolei, iar 90 000 şi-au dat viaţa pentru o ţarǎ despre care nu ştiau de fapt mai nimic.