Libération: Stînga francezǎ este pe cale de a-şi face harakiri

Situaţiile de crizǎ au acest unic aspect pozitiv, şi anume cǎ furnizeazǎ, cel puţin în Franţa, materie pentru un mare spectacol mediatic şi declanşeazǎ analize interesante. Editorialiştii s-au întrecut pe ei înşişi în a gǎsi titluri rǎsunǎtoare susceptibile sǎ capteze miza remanierii guvernamentale şi efectele acesteia. In Libération, analistul Alain Duhamel nu ezitǎ sǎ-şi intituleze un editorial "Sinuciderea stîngii". In materie de pesimism însǎ premiul întîi ar trebui sǎ-i revinǎ revistei Le Point care îşi intituleazǎ un dosar, pe prima paginǎ, în felul urmǎtor: "Cine poate salva Franţa?".

Pentru a pune puţinǎ ordine în zona factualǎ sǎ precizǎm cǎ într-adevǎr, stînga francezǎ este în plinǎ crizǎ ideologicǎ, filozoficǎ şi chiar identitarǎ. Depǎşitǎ istoric de evenimente, pentru idealurile stîngii mondializarea a venit ca o cǎmaşǎ de forţǎ. Dacǎ în urmǎ cu 30 de ani mai puteau fi avansate, de cǎtre comunişti, troţkişti, sau social-democraţi, revendicǎri susceptibile sǎ influenţeze guvernele, şi chiar sǎ fie adoptate de parlamente, acum unele dintre idealurile lor, în ciuda bunelor intenţii, se izbesc de practici economice devenite planetare. Aşa-zişii social-liberali sunt consideraţi în prezent, de stînga idealistǎ şi tradiţionalǎ, drept adevǎraţi trǎdǎtori şi aliaţi ai patronatului.

Nu este pentru prima datǎ însǎ în Franţa cînd un guvern de stînga face o politicǎ de dreapta. S-a mai întîmplat şi pe vremea socialistului Lionel Jospin, care, timp de cinci ani, cît a fost prim ministru, a privatizat mai mult decît o fǎcuserǎ predecesorii sǎi de dreapta. Dacǎ stînga francezǎ îşi face hara-kiri, cum spune Alain Duhamel, este fǎrǎ îndoialǎ şi din simplul motiv cǎ sinuciderea politicǎ apare uneori ca fiind o soluţie infinit mai comodǎ decît efortul de a înţelege ce se întîmplǎ pe planetǎ şi de a cǎuta soluţii practice, de adaptare la un proces istoric pe care absolut nimeni nu-l mai poate opri sau da înapoi: globalizarea.