Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Filozofie: o sutǎ de întrebǎri simple şi tulburǎtoare

000_par3293892_0.jpg

proba de filozofie la bacalaureat în Franta, credit foto: rfi.fr

Revista Le Magazine Littéraire a publicat vara aceasta un supliment despre ce înseamnǎ a gîndi, a medita şi a visa în societatea contemporanǎ. Pentru a-şi incita publicul sǎ intre el însuşi în jocul reflecţiei, revista repertoriazǎ o sutǎ de întrebǎri simple dar cît se poate de incitante. Întrebǎri în acelaşi timp urgente, de bun simţ, dar şi de naturǎ sǎ ne lase cîteodatǎ într-o stare de perplexitate, mai ales atunci cînd avem revelaţia cǎ nimic nu e mai preţios pentru spirit decît o întrebare tulburǎtoare.

"De ce este dificil (deşi atît de urgent) sǎ ne punem în ziua de astǎzi întrebǎri simple?"

"Un om bogat este capabil sǎ gîndeascǎ?"

"De ce marii seducǎtori sunt, în general, foarte urîţi?"

"Ce ar trebui fǎcut cînd un popor ia în mod democratic decizii nedemocratice?"

Incep prin a cita aceste întrebǎri din dosarul revistei Le Magazine Littéraire pentru a vǎ da un exemplu despre savoarea lor intelectualǎ. Franţa este încǎ, pentru disciplinele filozofice, o ţarǎ de vis. In fiecare an sute de mii de elevi analizeazǎ la bacalaureat un subiect filozofic. Editurile publicǎ numeroase eseuri de filozofie care au un public numeros. Iar "les cafés philo" prolifereazǎ în continuare, altfel spus obiceiul de a organiza dezbateri filozofice în cafenele, ceea ce dovedeşte cǎ aceastǎ disciplinǎ este în continuare una popularǎ.

Cele o sutǎ de întrebǎri filozofice incitante repertoriate de revista Le Magazine Littéraire sunt prefaţate de un articol în care se aratǎ cǎ întrebǎrile cu adevǎrat interesante nu-şi conţin niciodatǎ rǎspusul. In aceasta constǎ de altfel şi forţa lor, în faptul cǎ pot provoca uimire, modificare a unghiului de abordare, revelaţii imediate. De altfel, majoritatea întrebǎrilor repertoriate sunt şi analizate pentru defrişarea unor piste reflexive legate de conţinutul lor.

Cele o sutǎ de întrebǎri sunt împǎrţite în nouǎ grupuri, acoperind domenii precum morala, cunoaşterea, ştiinţa, economia, politica, sau arta. In materie de structurǎ, unele sunt de o simplitate deconcertantǎ, cum ar fi urmǎtoarele:

"Ca sǎ fii spontan trebuie sǎ faci un efort?"

"În anumite meserii mîna ştie mai multe decît creierul?"

"Dacǎ maşinile pot învǎţa sǎ gîndeascǎ, vor fi capabile ele într-o bunǎ zi şi sǎ sufere?"

"De ce reuşim noi sǎ prevedem totul sau aproape totul, cu excepţia a ceea ce este cel mai important?"

Cum spuneam, multe dintre întrebǎri au aceastǎ structurǎ, de captare a unor paradoxuri în care ne complacem. Unele dintre aceste formulǎri amintesc de aforismele filozofice ale lui Emil Cioran, filozoful de origine românǎ, care este de altfel citat în contextul acestui dosar.

Alte întrebǎri au o structurǎ mai complexǎ şi deschid, doar prin simpla lor formulare, vaste perspective de dezbateri cu argumente pro şi contra. Iatǎ cîteva întrebǎri de acest tip cu subtilitǎţi suplimentare:

"Pentru a funcţiona, o societate are nevoie de legi cît mai juste posibil, sau mai degrabǎ de legi nu foarte injuste dar definind în mod clar frontierele dintre ceea ce este permis, tolerat şi interzis?"

"De ce o expresie precum tǎcere asurzitoare este uşor de înţeles dar nu şi cea de socialism liberal sau conservator?"

"De ce atunci cînd rescriem o frazǎ ea cîştigǎ uneori în perfecţiune dar pierde întotdeauna în putere de evocare?"

Mǎ opresc aici cu enumerǎrile pentru cǎ efectiv toate cele o sutǎ de întrebǎri filozofice au o sublimǎ forţǎ incitativǎ şi sunt adevǎrate pepite de aur. Autorii acestui numǎr dedicat reflecţiei filozofice vor de fapt sǎ mai spunǎ ceva: şi anume cǎ este important sǎ descoperim care sunt întrebǎrile esenţiale ale lumii contemporane, în paralel cu cele care rǎmîn proaspete şi valide de 3000 de ani, de cînd a apǎrut filozofia ca disciplinǎ a spiritului, ca "dragoste de înţelepciune" în Grecia anticǎ.

Acest dosar mai incitǎ la ceva, şi anume la conştientizarea faptului cǎ o minte deschisǎ spre reflecţie, cǎ un om care are curajul sǎ gîndeascǎ cu propria sa minte, trebuie sǎ-şi reîmprospǎteze din cînd în cînd întrebǎrile pe care şi le pune. Un mare epistemolog, Thomas Kuhn, spunea, referindu-se la modul în care evolueazǎ teoriile ştiinţifice: "în domeniul cunoaşterii nu adevǎrul mǎ intereseazǎ ci adevǎrul interesant". Putem aplica acest principiu şi în domeniul reflecţiei filozofice. Cu întrebǎri interesante spiritul se aratǎ infinit mai sprinten cînd este invitat sǎ gîndeascǎ.