Ucraina: situaţie radical schimbatǎ în Est, NATO analizeazǎ un plan de ripostǎ

NATO - ce opţiuni militare în contextul crizei ucrainene?

Intrebarea care se pune acum este dacǎ NATO pregǎteşte serios şi opţiuni militare pentru a contracara politica Rusiei de anexare a pǎrţii estice a Ucrainei, precum şi agresiunea comisǎ în mod evident împotriva acestei ţǎri prin trimiterea de trupe în zona de conflict. Din culise unii comentatori spun cǎ da, aceste opţiuni sunt analizate şi pregǎtite. In acelaşit timp discursul oficial rǎmîne unul reţinut, pentru a nu fi compromis dialogul diplomatic cu Rusia.

Intr-o analizǎ publicatǎ de Agenţia France Presse se aratǎ cǎ NATO nu are nici o obligaţie "legalǎ" faţǎ de Ucraina, în condiţiile în care aceastǎ ţarǎ nu face parte din Alianţǎ. Deci, faimosul articol 5, care stipuleazǎ cǎ toate ţǎrile Alianţei Atlantice trebuie sǎ ajute un membru al ei dacǎ este atacat, acest articol deci nu poate funcţiona în cazul Ucrainei.

In schimb, cele 28 de ţǎri membre ale Alianţei Atlantice vor adopta, scrie tot France Presse, un plan de reactivitate ("Readiness action plan") astfel încît sǎ poatǎ fi desfǎşurate foarte repede trupe şi echipamente în Europa de Est, în ţǎrile membre ale Organizaţiei Atlanticului de Nord. NATO va mai acorda atenţie ameliorǎrii infrastructurilor, precum porturile şi aeroporturile.

In privinţa Ucrainei, pentru moment ajutoarele vor fi mai degrabǎ financiare. Modernizarea armatei ucrainene a devenit o urgenţǎ, dar ea nu va fi posibilǎ însǎ decît în perspectivǎ.

Acest nou summit al Alianţei Atlantice va fi şi o nouǎ ocazie pentru Statele Unite sǎ le aminteascǎ aliaţilor cǎ trebuie sǎ investeascǎ mǎcar 2 la sutǎ din produsul intern brut în domeniul apǎrǎrii. In prezent, numai patru ţǎri membre ale Alianţei îşi respectǎ aceste angajamente.

Reacţiile Rusiei, situaţie dezastruoasǎ pe teren pentru Ucraina

Sǎ notǎm la acest capitol cǎ nici Rusia nu aşteaptǎ pasivǎ acest "summit" al Alianţei Atlantice. Un înalt demnitar rus a şi declarat cǎ Moscova îşi va adapta docrina militarǎ în funcţie de apariţia unor noi ameninţǎri la graniţele ei. Tensiunile dintre Rusia, pe de o parte, şi ţǎrile Alianţei Atlantice, pe de altǎ parte, încep sǎ aibǎ şi o rezonanţǎ internaţionalǎ. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Ban Ki-moon a dat o declaraţie prin care avertizeazǎ cǎ actuala crizǎ din Ucraina nu poate avea o soluţie militarǎ.

Situaţia militarǎ este dezastuoasǎ pentru ucraineni, iatǎ un adevǎr pus în evidenţǎ de multe analize. Pe hîrtie, în momentul în care se prǎbuşea la Kiev regimul lui Ianukovici, armata ucraineanǎ numǎra 80 000 de oameni. Ucrainenii au aflat însǎ cu stupoare cǎ numai 10 la sutǎ din toţi aceşti soldaţi erau efectiv capabili sǎ asume o operaţiune militarǎ, ceea ce înseamnǎ cǎ doar 8000 erau formaţi suficient pentru acţiune. Mai grav este însǎ faptul cǎ întreaga armatǎ ucraineanǎ a fost infiltratǎ de agenţi ruşi, controlatǎ de serviciile de informaţii ruse, deci paralizatǎ prin acest tip de "interferenţǎ". Iar voluntarii ucraineni care s-au dus în est ca sǎ-şi dea viaţa pentru Ucraina nu erau nici ei suficient de antrenaţi în faţa unor adversari dintre care unii aveau experienţa de teren a Ceceniei. Altǎ explicaţie nu existǎ pentru faptul cǎ armata ucraineanǎ a abandonat zone vaste, cǎ nu a reuşit sǎ controleze frontierele şi cǎ, mai nou, în ultimile zile, au fost fǎcuţi prizonieri 700 de soldaţi ucraineni.

De partea cealaltǎ, ruşii au trimis în Ucraina în ultimile luni numeroşi soldaţi. Potrivit unor comitete formate din mame ale soldaţilor ruşi, cam în jur de 15 000 ar fi fost trimişi în Ucraina, iar în jur de 7000 sau 8000 s-ar afla în prezent în  acţiune. Separatiştii ruşi recunosc şi ei cǎ sunt ajutaţi, dar avansezǎ cifra de 3000 pînǎ la 4000 de soldaţi. Alianţa Atlanticǎ mai vorbeşte de o mie de voluntari ruşi care opereazǎ în Ucraina.

Chiar dacǎ preşedintele Poroşenko cere arme şi nu soldaţi, el riscǎ sǎ nu mai poatǎ face nimic cu ele. Rusia este pe cale sǎ-şi atingǎ scopurile iar timpul a lucrat în favoarea ei.

Aş mai cita la acest capitol cîteva declaraţii fǎcute în cotidianul Le Figaro de doamna Hélène Carrère d’Encausse, secretar al Academiei Franceze şi specialistǎ în istoria Rusiei şi a Uniunii Sovietice. Ea considerǎ cǎ Franţa şi Germania ar trebui, în acest context, sǎ joace un rol de mediatori. Europa, mai spune ea, nu va avea decît de pierdut dacǎ nu face eforturi sǎ se înţeleagǎ cu Rusia, iar aceasta din urmǎ se va întoarce spre Asia şi spre China.