Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Siria şi Bosnia – similitudini neliniştitoare între douǎ rǎzboaie

guerre-civile-fait-rage.jpg

Damasc azi sau Sarajevo acum 20 de ani? credit foto: meltycampus.fr

Negocierile de la Geneva dintre ruşi şi americani pe tema Siriei ar trebui, în mod normal, sǎ deschidǎ un spaţiu şi mai larg diplomaţiei prin organizarea unei conferinţe internaţionale în privinţa acestui conflict. In ciuda multor dezacorduri, şeful diplomaţiei americane, John Kerry, şi omologul sǎu rus, Serghei Lavrov, s-au declarat decişi sǎ-şi continue eforturile. Internaţionalizarea conflictului din Siria aminteşte de un altul, care a marcat profund Europa în urmǎ cu peste 20 de ani, şi anume de cel din Bosnia. Vom evoca în cele ce urmeazǎ similitudinile neliniştitoare dintre aceste douǎ rǎzboaie.

In multe privinţe rǎzboiul din Siria aminteşte de cel din Bosnia, şi de faptul cǎ nici atunci şi nici acum comunitatea internaţionalǎ nu a reuşit sǎ se mobilizeze destul de repede şi într-o manierǎ destul de eficientǎ pentru a evita vǎrsarea de sînge.

Intre 1992 şi 1996 rǎzboiul civil din Bosnia s-a soldat cu moartea a aproximativ o sutǎ de mii de oameni. In Siria, dupǎ doi ani de conflict, bilanţul este similar, şi riscǎ sǎ se agraveze.

In ambele cazuri, cum spuneam, comunitatea internaţionalǎ a fost luatǎ prin surprindere de ferocitatea luptelor dar a rǎmas multǎ vreme cu braţele încrucişate, urmǎrind la televizor difuzarea unor imagini insuportabile. Si tot în ambele cazuri mobilizarea Europei nu a fost suficientǎ pentru oprirea rǎzboiului, drept pentru care a trebuit sǎ fie invitatǎ America sǎ intre în joc, sǎ intervinǎ, sǎ-şi asume un rol de mediator şi sǎ exercite presiuni asupra combatanţilor pentru a înceta focul. In cazul Bosniei, Statele Unite şi-au trimis chiar soldaţii pe teren pentru a asigura pacificarea.

Si mai semnificativ însǎ, în ambele cazuri, este scenariul dezastruos al unei ţǎri care se destramǎ pentru cǎ diversele sale comunitǎţi nu mai vor sǎ trǎiascǎ împreunǎ. Drama bosniacǎ a fost precedatǎ de destrǎmarea Yugoslaviei, dar şi în Bosnia sîrbii, croaţii şi musulmanii s-au luptat unii împotriva altora şi şi-au creat entitǎţi teroriale diferite. In Siria asistǎm tot la o împǎrţire a teritoriului şi avem deja o zonǎ alauitǎ, controlatǎ de clanul Assad, o zonǎ controlatǎ de grupurile sunite şi o zonǎ kurdǎ (aceastǎ populaţie visînd însǎ la independenţǎ şi la crearea unui mare stat kurd în regiune). Este dificil de admis, dar cînd ura se instaleazǎ durabil iar violenţa hrǎneşte ura şi setea de rǎzbunare, se produce inevitabil epurarea etnicǎ. Ea a avut loc în Bosnia, are loc acum şi în Siria.

Incǎ un element la capitolul similitudinilor: femeile au avut cel mai mult de suferit în urma acestor rǎzboaie. Rolul lor social a fost diminuat şi din factori activi ai societǎţii s-au vǎzut obligate fie la exod, fie sǎ rǎmînǎ închise în case. Si mai cumplit însǎ este fenomenul violului ca armǎ sau strategie de rǎzboi. Rǎzboiul din Bosnia a fost marcat de violuri comise în masǎ de "rǎzboinici" care doreau sǎ-şi destabilizeze astfel adversarul. Dupǎ 1996 au apǎrut mǎrturii cutremurǎtoare în acest sens, şi au fost recenzate mii de victime… Acelaşi lucru se întîmplǎ acum în Siria, încep sǎ aparǎ mǎrturii legate de violuri. Cotidianul catolic La Croix evocǎ, în ediţia sa de vineri 13 septembrie, acest flagel.

Citez din La Croix: "Violul este utilizat de oamenii regimului de la Damasc precum şi de jihadişti pentru a-i interoga pe prizonieri, dar şi pentru a teroriza şi umili familii întregi".  

Aş mai putea evoca şi alte similitudini, legate de marele numǎr de refugiaţi, sau de faptul cǎ ambele rǎzboaie au atras numeroşi aventurieri şi mercenari. Unii combatanţi nu sunt decît indivizi fǎrǎ ideologie, fascinaţi însǎ de adrenalina pe care o furnizeazǎ rǎzboiul, sau de dorinţa de cîştig, sau de amîndouǎ. In orice caz, diversele  reţelele mafiote au proliferat şi în jurul conflictului bosniac şi proliferazǎ acum şi în jurul conflictului sirian.

Aş mai putea spune cǎ în ambele situaţii Franţa nu a fost pe aceeaşi lungime de undǎ cu Germania. Sǎ ne amintim cǎ Berlinul, în momentul destrǎmǎrii Yugoslaviei, a recunoscut unilateral indpendenţa Croaţiei, spre regretul Parisului. Si acum, dupǎ 20 de ani de la conflictul bosniac, Germania se aliniazǎ cu greu iniţiativelor franceze, de exemplu aceea de a recunoaşte legitimitatea opoziţiei siriene sau de a ameninţa cu represalii militare regimul de la Damasc. Nu întîmplǎtor unii comentatori vorbesc despre Germania ca despre un "gigant economic şi un pitic diplomatic". Franţa, însǎ, a avut iniţiative spectaculoase şi în anii rǎzboiului bosniac şi are şi acum în contextul celui sirian. Sǎ nu uitǎm de exemplu gestul preşedintelui François Mitterrand care, în iunie 1992, cînd oraşul Sarajevo era asediat de sîrbi, s-a dus în capitala Bosniei pentru a pleda în favoarea pǎcii şi a unei societǎţi multi-etnice şi culturale. Azi, dintre toate ţǎrile Europei, Franţa este cea mai angajatǎ în presiunile exercitate asupra lui Bachar al-Assad. Din pǎcate, gesturile spectaculoase nu sunt întotdeauna şi eficiente, François Mitterrand nu a reuşit în 1992 sǎ opreascǎ conflictul din Bosnia, vom vedea ce va reuşi un alt preşedinte socialist, François Hollande, în prezent, în Siria.

Nu este greu de observat cǎ şi Bosnia şi Siria au pus în evidenţǎ o altǎ dureroasǎ realiatate: şi anume cǎ ONU şi comunitatea internaţionalǎ nu dispun de mecanisme eficiente pentru stingerea rapidǎ a incendiilor umane care izbucnesc pe planetǎ şi care implicǎ un mare risc de extindere şi de instaurare a haosului.