Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Manuel Valls, omul care se inspirǎ din Tony Blair şi Gerhard Schröder

Franţa amînǎ pentru a treia oarǎ promisiunea de a respecta normele europene în materie de deficit public. Ministrul francez al finanţelor anunţǎ cǎ abia în 2017, şi nu anul viitor cum se dorise iniţial, Franţa va putea limita deficitul la nivelul de 3 la sutǎ din produsul intern brut. Concomitent, executivul le cere patronilor sǎ fie mai reactivi în privinţa creerii de noi locuri de muncǎ.

Franţa riscǎ sǎ-şi atragǎ din nou critici la Bruxelles şi mai ales la Berlin în urma acestor amînǎri repetate, prima dintre ele datînd încǎ de pe vremea preşedintelui Nicolas Sarkozy. Ministrul finanţelor, Michel Sapin, aduce însǎ argumente şi spune cǎ situaţia este "excepţionalǎ", cǎ zona euro afişeazǎ o creştere economicǎ foarte slabǎ şi cǎ previziunile în materie pentru anul viitor sunt şi ele sub aşteptǎri. Totuşi, în 2015 Franţa se angajeazǎ sǎ facǎ economii de 21 de miliarde de euro, iar pînǎ în 2017 nivelul acestui efort va fi de 50 de miliarde de euro.

In acest context Franţa mizeazǎ pe reuşita unui plan de relansare a competitivitǎţii economice, numit "pact de responsabilitate". Ministrul muncii François Rebsamen a convocat miercuri 10 septembrie la Paris în jur de 300 de reprezentanţi sindicali şi patronali pentru a le reaminti cǎ fiecare trebuie sǎ facǎ însǎ un efort. Statul a anunţat o reducere a costului muncii de 40 de miliarde de euro pentru urmǎtorii trei ani, dar patronilor li se cere sǎ fie mai reactivi şi sǎ creeze, cît mai repede dacǎ se poate, în schimb, locuri de muncǎ.

Un moment important va fi, sǎptǎmîna viitoare, şi testul pe care şi-l asumǎ executivul, mai precis premierul Manuel Valls, întrucît Parlamentul este invitat sǎ-i acorde un vot de încredere. Executivul sperǎ cǎ fronda socialistǎ, pentru cǎ Valls are şi opozanţi în interorul familiei sale politice, nu-l va frîna în elanul sǎu reformator. Culmea ar fi ca Manuel Valls sǎ fie sancţionat în propria tabǎrǎ şi sǎ primeascǎ sprijin din partea dreptei. In presa francezǎ şi cea europeanǎ, Manuel Valls este comparat în prezent cu Tony Blair şi cu Gerhard Schröeder. Cu oarecare umor, o comentatoare britanicǎ îi gǎseşte premierului francez douǎ nume: Manuel Blair şi Tony Valls. Dar poate cǎ i s-ar putea spune şi Gerhard Valls, întrucît el se inspirǎ în mod evident şi din ceea ce au fǎcut social-democraţii germani cu peste 15 ani în urmǎ. Marea problemǎ este cǎ reformele în Franţa ajung, cel puţin aşa afirmǎ opoziţia, mult mai tîrziu decît la vecinii ei.