Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Duş politic scoţian peste Europa

yesno_0.jpg

Credit foto: rfi.fr

Indiferent care va fi rezultatul referendumului din Scoţia, un lucru este sigur: Marea Britanie intrǎ într-o nouǎ fazǎ a istoriei ei, iar pentru Uniunea Europeanǎ mesajul dat de acest referendum este  un veritabil duş rece, un "duş politic scoţian".

Sǎ încep cu acest titlul din Libération care constatǎ cǎ Regatul Unit (sau United Kingdom, cum i se spune în englezǎ) este de fapt, în present, unul "dezunit". Nimic nu va mai fi, în orice caz, ca înainte, şi nu este exclus ca un vînt naţionalist-separatist-secesionist-autonomist sǎ înceapǎ sǎ batǎ cu ceva mai mare putere în toatǎ Europa. Editorialistul cotidianului Libération se întreabǎ, nu fǎrǎ o undǎ de îngrijorare, ce se va întîmpla de acum înainte cu Spania, date fiind tendinţele centrifuge ale Cataloniei şi ale Tǎrii Bascilor. Si cum ar reacţiona Parisul dacǎ într-o bunǎ zi vor dori sǎ organizeze un referendum similar bretonii sau corsicanii? Ideea unei Europe unite dateazǎ de multǎ vreme, iar pe la mijlocul secolului al XIX-lea marele scriitor Victor Hugo evoca crearea unor State Unite ale Europei. El mergea chiar şi mai departe cu înflǎcǎrarea şi vedea întreaga lume ca o patrie şi umanitatea pe post de naţiune.

Ori, tendinţele sunt astǎzi, dacǎ ne uitǎm bine în jurul nostru, mai degrabǎ de revenire la un fel de ev mediu fǎrǎmiţat …

Le Figaro analizeazǎ evenimentul punîndu-şi urmǎtoarea întrebare: ce cataclism, rǎzboi sau invazie se aflǎ la baza acestui eveniment istoric? Patru milioane de alegǎtori decid, în Scoţia, dacǎ sǎ rǎmînǎ sau nu sub coroana Marii Britanii, dupǎ trei secole de convieţuire care, global vorbind, au fost prospere şi puse şi sub semnul democraţiei.

Interesantǎ este şi analiza cotidianului comunist L’Humanité. El pare sǎ ştie de ce vor sǎ divorţeze scoţienii de Londra. Din cauza modelului ultra-liberal impus de englezi. Pentru L’Humanité, nu atît David Cameron trebuie blamat pentru cǎ s-a ajuns aici, la acest referendum, ci doamna Margaret Thatcher care a modificat fundamental regulile competiţiei în ţara sa, precum şi Tony Blair care  i-a continuat "opera", mai spune L’Humanité. Dupǎ al doilea rǎzboi mondial, capitalismul englez s-a umanizat puţin, şi nici nu putea face altfel întrucît suferinţele oamenilor fuseserǎ enorme şi ei îşi doreau o cu totul altǎ societate. Neo-liberalismul a spulberat însǎ acele idealuri umaniste şi ideile luminoase ale protecţiei sociale, impunînd din nou individualismul şi concurenţa acerbǎ ca fundamente ale societǎţii şi ale economiei. Ori, iatǎ consecinţele, scrie, nu fǎrǎ o oarecare satisfacţie ideologicǎ, L’Humanité. Popoarele vor o schimbare.

Schimbarea pe care o propun adepţii independenţei în Scoţia nu este bineînţeles pe gustul Londrei, nici al Bruxelles-ului şi nici al Washington-ului. Preşedintele Statele Unite, Barack Obama, şi-a exprimat, pe Twitter, speranţa cǎ Marea Britanie va rǎmîne "puternicǎ, robustǎ şi unitǎ". Iar la Madrid, premierul Mariano Rajoy a declarat cǎ veleitǎţile separatiste din Europa sunt tot atîtea "torpile" trase împotriva proiectului european. Care este atitudinea oamenilor politici francezi?

In Franţa constat un fel de prudenţǎ în raport cu acest subiect. Evenimentele din Scoţia sunt urmǎrite cu mare atenţie, evident. Iatǎ de exemplu ce spune fostul prim ministru François Fillon, care este cǎsǎtorit de altfel cu o englezoaicǎ: "Trebuie sǎ ne punem întrebarea de ce Scoţia vrea sǎ pǎrǎseascǎ Marea Britanie. Sǎ însemne acest lucru cǎ întreaga Europǎ este lovitǎ de un fel de declin, de un reflex de repliere identitarǎ în sine? Oare noţiunile de stat şi de naţiune sunt pe cale sǎ disparǎ?" François Fillon mai adaugǎ, fǎrǎ ezitare, cǎ dacǎ ar fi scoţian ar vota NU la referendum.

Cotidianul Le Figaro publicǎ un articol despre mulţi francezi care trǎiesc în Scoţia şi sunt decişi sǎ voteze DA. Intre 10 000 şi 15 000 de francezi au avut dreptul sǎ se înscrie pe listele electorale. Greu de spus în acest moment cîţi dintre ei sunt pentru şi cîţi contra, de fapt şi ei sunt la fel de divizaţi ca şi scoţienii şi ca şi alţi strǎini care trǎiesc în Scoţia. Le Figaro precizeazǎ cǎ în jur de 500 000 de alegǎtori dintre cei 4 300 000 de alegǎtori nu sunt scoţieni. Iar în caz de scor foarte strîns nu este exclus ca votul strǎin sǎ fie picǎtura care sǎ încline balanţa într-o parte sau în alta. Sunt foarte "curtaţi" de ambele tabere, de exemplu, cei 55 000 de polonezi din Scoţia, mai scrie Le Figaro.

Iatǎ şi o constatare fǎcutǎ de comentatorii cotidianului Le Monde: în Scoţia inima spune YES iar raţiunea spune NO. Citez tot din Le Monde: rareori un astfel de scrutin a favorizat atît de mult introspecţia unui întreg popor, istoria fiecǎrei familii este înscrisǎ în votul ei.

Iatǎ-ne deci în faţa unei "ecuaţii scoţiene" extrem de complicate. Nu ştim cine va cîştiga, inima sau raţiunea. Ce pǎcat însǎ, pentru Europa, şi aceasta este pǎrerea mea personalǎ, ele nu sunt pe aceeaşi lungime de undǎ.