Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Un "templu al fimului mut" la Paris

fondation_pathe_rue_0.jpg

Fundaţia Seydoux-Pathé, credit foto: rfi.fr

La Paris, în arondismentul 13, a fost inauguratǎ, la începutul acestei luni, o fundaţie consacratǎ celei de-a şaptea arte. Fundaţia dispune, într-un spaţiu reamenajat de celebrul arhitect Renzo Piano, de o salǎ de proiecţie, de un spaţiu expoziţional şi de fonduri documentare unice, în special legate de filmul mut.

Clǎdirea în care este amenajatǎ aceastǎ fundaţie a fost, în secolul al XIX-lea, un celebru "teatru de bulevard" unde publicul venea sǎ vadǎ diverse spectacole de succes. Unul din spectacolele care a fǎcut furori se numea "Ocolul pǎmîntului în 80 de zile" şi era o adaptare dupǎ romanul omonim al lui Jules Vernes. Un detaliu meritǎ reţinut în legǎturǎ cu construcţia originalǎ: faţada neo-clasicǎ, dotatǎ cu o impozant balcon şi o loggia à l’italienne, a fost desenatǎ, la ora construcţiei sale, de un student la arhitecturǎ care se numea… Auguste Rodin.

In perioada interbelicǎ teatrul a devenit cinematograf şi a continuat sǎ funcţioneze ca atare pînǎ acum cîţiva ani. Clǎdirea a fost apoi achiziţionatǎ de actualii proprietari ai Fundaţiei Seydoux-Pathé.

Pentru vizitatorul care pǎtrunde în interiorul clǎdirii, dupǎ ce admirǎ eventual faţada conceputǎ de  Rodin, urmeazǎ o surprizǎ absolutǎ: arhitectul Renzo Piano, cel care şi-a pus amprenta şi pe realizarea Centrului George Pompidou de la Paris, a reuşit sǎ amplifice oarecum volumul interior. El a creat o cupolǎ ovoidalǎ prin care trece lumina naturalǎ, şi diverse spaţii şi birouri situate pe şapte nivele, dar care comunicǎ toate cu un hol central unde pot fi admirate şi mai multe arce din lemn. Un adevǎrat tur de forţǎ la capitolul imaginaţiei şi utilizǎrii spaţiului, care oferǎ pînǎ la urmǎ publicului 2200 de metri pǎtraţi de pelerinaj cinefil.

In aceastǎ toamnǎ sunt programate în special filme mute realizate în ani primului rǎzboi mondial, în condiţiile în care este comemoratǎ trecerea unui secol de la izbucnirea primei mari conflagraţii mondiale.

Fabrizio Faggiano, care se ocupǎ în cadrul Fundaţiei de programarea filmelor, mi-a vorbit despre principalul obietciv pe care şi-l propune instituţia. "Avem ca misiunea de a reuni şi valoriza patrimoniul filmografic al grupului Pathé, de la crearea sa pînǎ acum", mi-a spus Fabrizio Faggiono. Si tot el mi-a precizat cǎ vor fi prezentate, pentru studenţi, cinefili dar şi publicul larg interesat de istoria celei de-a şaptea arte, în special filme mute din colecţia casei Pathé. Publicul poate admira şi o expoziţie cu aparate de proiecţie datînd din anii 1910-1920, precum şi expoziţii de afişe de filme din perioada respectivǎ.

Sǎ precizǎm cǎ Societatea francezǎ de producţie cinematograficǎ Pathé este, împreunǎ cu Gaumont, una dintre cele mai vechi din Franţa. Ea a fost creatǎ în 1896 de patru fraţi, fraţii Pathé, care voiau iniţial sǎ vîndǎ aparate fonografice. In decursul istoriei ei, casa Pathé  a produs 10.000 de filme, dintre care 9000 sunt pelicule mute, iar în jur de 4500 pot fi consultate de specialişti şi publicul avizat.

Mai tîrziu marca filmelor produse de Pathé a purtat semnǎturǎ sonorǎ… a cocoşului galic. Acest semnal şi acest simbol au fost celebre pe toate meridianele lumii cu mult înainte, de exemplu, de leul hollywoodian al Metro-Goldwyn-Mayer. 

Din 1990 Socetatea Pathé a fost preluatǎ însǎ de Grupul Chargeurs,  condus de Jérôme Seydoux, de unde numele ei actual. Fundaţia Seydoux-Pathé este însǎ condusǎ de Sophie Seydoux, soţia lui Jérôme. Ne aflǎm deci într-un mediu în care marile afaceri se intersecteazǎ cu mecenatul.

In colecţia Fundaţiei Seydoux-Pathé, creatǎ de fapt în 2006, se aflǎ în jur de 500 000 de fotografii, în jur de 400 de aparate de proiecţie şi accesorii legate de marele ecran, 4500 de afişe precum şi alte 30 00 de documente (programme, scenarii de film, note legate de turnarea unor filme). Iar amatorii de "cǎlǎtorii în timp" pot viziona acum, în sala de 70 de locuri a Fundaţiei, vechile filme acompaniate pe viu la pian, ca pe vremuri…

Personal, vizitînd aceastǎ fundaţie, am fost impresionat de cele aproximativ 200 de aparate de proiecţie expuse la primul etaj. Din toate aceste mecanisme emanǎ de fapt memoria cinematografului, dar şi cea a unei pasiuni extraordinare pentru imagine, pasiune împǎrtǎşitǎ de public, de tehnicieni, de inventatori şi de creatori. Cele mai multe dintre aparate pot fi admirate dar şi aprofundate datoritǎ unor tablete care conţin explicaţii… Este suficient ca vizitatorul sǎ apese pe un buton şi i se spune imediat despre ce fel de prototip este vorba, din ce serie face parte şi cum a fost apoi perfecţionat. Iar rapiditatea cu care s-au perfecţionat aparatele de proiecţie vorbeşte şi ea despre o anumitǎ febrilitate a unei epoci mîndrǎ de ideea de progres şi de realizǎrile sale.

Aş mai adǎuga în încheierea acestui reportaj cǎ vizitatorii care ajung pe bulevarul Gobelins, unde se aflǎ Fundaţia, se vor regǎsi într-un cartier în care se aflǎ mai multe cinematografe, dintre care unele de artǎ. Din pǎcate, unul dintre ele, care dispunea de 650 de locuri şi beneficia de unul dintre cele mai mari ecrane din Europa, a trebuit sǎ fie închis. Dupǎ mulţi ani de funcţionare el a dat faliment în 2006 şi acum se anunţǎ, în locul acestui fost mare cinematograf, deschiderea unei sǎli de fitness…

 

 
Un "templu al fimului mut" la Paris