Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Populismul, naţionalismul, extrema dreaptă: surse de angoasă în Europa

Anul 2014, pe fondul alegerile locale din Franţa şi al celor europene, se apropie cu spectrul populismului şi al extremei drepte care cîştigǎ teren. Unii comentatori evocǎ riscul ca Frontul Naţional sǎ devinǎ primul partid al Franţei, iar preşedintele François Hollande explicǎ într-un interviu cum trebuie combǎtute naţionalismul şi populismul.

Alegerile de anul viitor sunt încǎ departe dar jocul sondajelor a provocat deja o undǎ de panicǎ în rîndurile partidelor tradiţionale din Franţa, cel socialist şi cel conservator. Ambele se tem de fapt cǎ vor înregistra un scor dezastruos la alegerile municipale şi europene de anul viitor, ceea ce ar însemna o dezavuare purternicǎ a gestiunii lor. Pe acest fond, partidul condus de Marine Le Pen jubileazǎ, ca şi formaţiunile troţkiste sau radicale de stînga, care sperǎ sǎ-şi atragǎ un nou electorat. "Oare am înebunit cu toţii?" se întreabǎ, în acest context, fostul premier Alain Juppé şi unul din liderii importanţi ai dreptei, el fiind exasperat de faptul cǎ lupta dintre şefi în sînul principalului partid de dreapta ar putea duce la destrǎmarea formaţiunii. Si este adevǎrat cǎ o luptǎ tot mai vizibilǎ se dǎ între Nicolas Sarkozy, care îşi pregǎteşte revenirea pe terenul politic, şi François Fillon, fost premier pe cînd Nicolas Sarkozy era preşedinte. François Fillon se considerǎ cel mai bun candidat al dreptei în vederea prezidenţialelor din 2017, dar nici actualul lider al partidului, Jean François Copé, nu renunţǎ la luptǎ în aceastǎ perspectivǎ. Cînd Alain Juppé se întreabǎ dacǎ nu cumva toţi liderii dreptei au înnebunit el vrea sǎ spunǎ cǎ dreapta are alte urgenţe pentru moment, aceea de a cîştiga alegerile de anul viitor şi de a le aduce francezilor rǎspunsuri concrete pentru problemele lor.

Din sondajele recente rezultǎ însǎ cǎ mulţi francezi sunt sensibili la rǎspunsurile Frontului Naţional. Formaţiunea condusǎ de Marine Le Pen recurge la un limbaj simplu dar eficient şi repetǎ de fapt continuu cǎ Franţa o duce prost pentru cǎ nu se mai ocupǎ de propriile ei interese. Criticînd acest discurs, premierul Jean-Marc Ayrault declarǎ: "Ceea ce vrea Frontul Naţional este o repliere în spatele frontierelor noastre. Intr-un fel, Frontul Naţional nici nu iubeşte Franţa pentru cǎ Franţa nu este o ţarǎ care sǎ se retragǎ în sine, este o ţarǎ care apǎrǎ anumite valori şi are o influienţǎ mondialǎ".

Intr-un dosar publicat de revista Le Nouvel Observateur este evocatǎ posibilitatea ca Frontul Naţional sǎ devinǎ chiar prima formaţiune a ţǎrii, dacǎ ofensiva sa în sondaje va fi confirmatǎ şi de urne.

Preşedintele François Hollande, care a publicat un interviu în mai multe publicaţii franceze şi belgiene, analizeazǎ contextul de teamǎ şi angoasǎ care favorizeazǎ naţionalismul şi populismul în Europa. Criza economicǎ nu explicǎ totul, afirmǎ François Hollande. Mai existǎ şi alţi factori precum îmbǎtrînirea populaţiei, teama de declin sau relaţiile cu islamul. Deschiderea frontierelor şi imigraţia amplificǎ aceastǎ teamǎ, mai spune şeful statului francez care vede în ieşirea din crizǎ un prim remediu. Mai trebuie însǎ ca europenii sǎ iasǎ dintr-o anumitǎ viziune de egoism naţional, sǎ le redea încrederea tinerilor, sǎ-şi recîştige respectul pentru ceea ce reprezintǎ Uniunea Europeanǎ, altfel spus cel mai mare spaţiu de solidaritate de pe glob.

In dezbaterea actualǎ din Franţa intervin multe voci celebre, oameni politici dar şi filozofi sau actori. Alain Delon, de exemplu, un mare actor cu o mare carierǎ în urma sa şi cu ceva influenţǎ mediaticǎ, se declarǎ profund nemulţumit de Franţa preşedintelui Hollande. El constatǎ şi aprobǎ faptul cǎ mulţi francezi încep sǎ aibǎ încredere în discursul Frontului Naţional, ceea ce se întîmplǎ şi în Elveţia, unde Mişcarea Cetǎţenilor din Geneva cîştigǎ teren, unul din stindardurile ei fiind stoparea imigraţiei ilegale.

O carte recent apǎrutǎ şi semnatǎ de filozoful Alain Finkielkraut este şi ea de naturǎ sǎ amplifice angoasele existenţiale actuale în Franţa. El se întreabǎ de fapt dacǎ în prezent identitatea francezǎ nu este pe cale de a se evapora uşor, pe fondul unei toleranţe excesive. Franţa riscǎ sǎ plonjeze cu voluptate în oceanul lipsei de identitate, spune el, întrucît pe teritoriul ei sunt tot mai mulţi cei care îi contestǎ valorile, printre care laicitatea.