Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Virgil Tănase : Cronica bilingvǎ – La chronique bilingue (10)

roms-romas.jpg

credit foto: priceminister.com

O problemă de civilizaţie. Une question de civilisation.

"Problema romilor" este din nou în actualitate în Franţa, pe fond electoral şi de ofensivǎ a extremei drepte. Sǎ fie ea însǎ efectiv atît de "prioritarǎ" pe cît pare?

Mergi şi puţin îţi pasă de pietrele de pe margine drumului până când îţi iese-n cale un duşman. Atunci dintr-un foc ocheşti una ca să spargi cu ea capul inamicului. Aşa şi-acum : de câteva zile problema romilor aşa ce-agită lumea politică franceză că-ţi zici că musai s-au întânit la o răscruce nişte voinici care vor să vâre brişca unu-n celălalt. Oui, grande agitation dans le monde politique français. Cela fait penser aux cailloux du bord de la route : on ne les voit jamais tant qu’on ne rencontre pas un ennemi dont on voudrait casser la tête. Il en va de même avec les Roms. L’excitation sur la place publique est telle que je la soupçonne de dissimuler une confrontation de braves dont chacun voudrait crever les autres.

Sigur în această vânzoleală pariziano-bruxeleză e vorba de romi – noi le spunem ţigani, un cuvânt care nu mai e o înjurătură de când ţiganii, la noi, revendică o identitate şi o cultură proprie. Bag de seamă însă că-n discuţia care a învăpăiat occidentul singurii care cerşesc şi fură sunt romii din Bulgaria şi România, două ţări din Comunitatea europeană care nu fac parte din spaţiul Schengen. Romii din Serbia, Macedonia sau Turcia, treaba lor : clandestini în Occident, ei nu intră în discuţie pentru că legal ei nu există, frontierele fiindu-le închise. La fel cu romii unguri. Ungaria e în spaţiul Schengen, deci buni-răi aceşti romi sunt toţi legal în Occident. Numai că dacă privim lucrurile aşa, problema nu mai e una de « identitate » şi de capacitatea de « integrare » a romilor în general ci de o bucătărie politică cam unsuroasă.

Cette agitation parisienne et bruxelloise se fait autour des Roms – en Roumanie nous les appelons Tziganes, ce qui n’est plus une injure depuis que ceux-ci revendiquent une identité et une spécificité culturelle. A cela près que dans le débat d’aujourd’hui, ceux qui mendient et volent ce ne sont que les Roms de Roumanie et de Bulgarie, deux pays de la Communauté européenne qui ne font pas partie de l’espace Schengen. Clandestins eux aussi en Occident, les Roms serbes, macédoniens ou turques n’existent pas puisque légalement ils ne peuvent pas exister, les frontières leur étant fermées. Il n’est pas question des Roms hongrois non plus : la Hongrie est dans l’espace Schengen et, bons ou méchants, de ces Roms-là on s’en tape. Je le veux bien, mais alors il ne s’agit plus de Roms en général, de leur identité, etc. Envisagée de cette façon, la question devient bassement politique.

Fondul problemei, invocat cu surle şi trâmbiţe, este un fel de-a trăi diferit de-al băştinaşilor. O lege din 1969 recunoaşte romilor, denumiţi în Franţa « gens du voyage », dreptul de a nu avea un domiciliu fix. Deci romii care se stabilesc undeva, în Franţa ca şi-n România, nu mai sunt « gens du voyage » şi, ne mai supărând pe nimeni, nici în Franţa nici în România, ei nu mai sunt victimele vreunei discriminări nici acolo nici aici. Ei dispar din categoria romilor în care nu rămân decât cei care continuă să locuiască în caravane cu toate dezavanajele traiului nomad, de la lipsa de şcolarizare la cea de higienă, mai greu de întreţinut când te speli la cişmea şi duci cu tine obişnuinţe seculare care nu ţin cont de progresele societăţilor sedentare. Ca să nu mai spun că acest tip de viaţă care nu ţinteşte la înavuţire îngăduie mai uşor cerşitul şi mica delicvenţă – dar mă grăbesc să adaug că statisticile nu pernit să se spună că, cel puţin în Franţa, delicvenţa romilor ar fi mai însemnată decât a altor categorii sociale chiar dacă e, prin natura ei, mai stânjenitoare şi mai vizibilă. 

Certes, le fond de la question, que les uns et les autres n’arrêtent de clamer, est une différence de façon de vivre. Une loi française de1969 reconnaît aux Roms, qu’elle nomme « gens du voyage », le droit de ne pas avoir un domicile fixe. Les Roms qui s’établissent, en France comme en Roumanie, ne sont plus, forcément, des gens du voyage. Ils ne gênent plus personne ni en France ni en Roumanie et ils ne sont victimes d’aucune discrimination ni en France ni en Roumanie. Ils disparaissent de cette catégorie réservée à ceux qui vivent dans des caravanes avec tous les désagréments du nomadisme, de la difficulté de scolariser les enfants jusqu’au manque d’hygiène, plus difficile à entretenir lorsqu’on n’a pas à disposition de l’eau courante et l’on traîne des habitudes séculaires qui ne tiennent pas compte des progrès des sociétés sédentaires. Il convient d’ajouter que ce type d’existence où l’on n’ambitionne pas d’accumuler des fortunes se prête plus aisément à la mendicité et à la petite délinquance – en précisant aussitôt que, statistiquement, celle des Roms, plus gênante pour les autochtones et plus visible, n’est guère plus importante que celle d’autres catégories sociales.

Altfel spus, nu se face să furi gâsca. Bref, voler les poules ne se fait pas dans nos civilisations occidentales. Moravurile noastre sunt diferite : uite, citesc în presă că, în cadrul unei anchete, un procuror foarte cunoscut aici, în Franţa, primeşte o listă cu numele unor indivizi care au deschis conturi în Elveţia sustrăgând fiscului francez sume imense dobândite ilegal. Procurorul o înaintează ministrului de finanţe al guvernului de dreapta la putere. Ministrul o face uitată – ca din întâmplare, vom afla după aceea, soţia sa e angajata unui mare om de afaceri al cărui nume e pe listă. Informatorul însă se simte ameninţat. Dă lista unui deputat din opoziţie care o transmite preşedintelui comisiei de finanţe a Parlamentului care e, ca şi el, socialist. Nici acesta nu mişcă un deget. După câteva luni, opoziţia câştigă alegerile şi acest preşedinte al comisiei de finanţe devine ministrul bugetului. Se vădeşte acum că are conturi ascunse în străinătate şi trebuie să demisioneze după ce jurase în faţa parlamentului că e curat ca aghiazma.

Nos mœurs sont différentes. Voilà, je lis dans la presse que dans le cadre d’une enquête un procureur très réputé ici, en France, reçoit une liste de gens ayant des comptes en Suisse où ils planquent des sommes gagnées illicitement. Le procureur transmet cette liste au ministre des Finances du gouvernement de droite. Celui-ci ne bouge pas. On apprendra par la suite que son épouse travaille pour un homme d’affaires dont le nom figure sur ladite liste. L’informateur se sent menacé. Il communique sa liste à un député de l’opposition qui la remet au Président de la commission des finances du parlement qui est, comme lui, socialiste. Rien ne se passe, et pour cause. L’opposition gagne les élections, ledit président de la commission des finances devient ministre du budget et quelques mois après il doit démissionner : après avoir juré ses grands dieux devant le Parlement qu’il n’a pas de compte à l’étranger, devant les preuves qui s’accumulent il reconnaît en avoir plusieurs. Dans le même genre, en Roumanie, le cas de l’ex-sénateur Cătălin Voicu et ses pots-de-vin de dizaines de milliers d’euros aux magistrats. Cela a une autre gueule, n’est-ce pas ? On a bien raison de s’en prendre aux Roms : de toute évidence des siècles de civilisation nous séparent des voleurs de poules !

La fel în România cazul fostului senator Cătălin Voicu împroşcând  justiţia şi poliţia cu bacşişuri de zeci de mii de euro. E cu totul altceva, nu ? Cum să nu le dai dreptate celor care, la Paris, dau cu barda-n romi : secole de civilizaţie ne despart de cei care, e-adevărat, când îţi vâră mâna-n buzunar nu-ţi fură decât gâsca.

De fapt toată lumea liberă e de acord : trăiască libertatea Romilor dar nu la noi. En fait tout le monde libre est d’accord : vive la liberté des Roms, mais pas chez nous.

 

 
O problemă de civilizaţie. Une question de civilisation