Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


De ce stă Turcia pe margine în războiul contra Statului islamic?

kobane.jpg

De ce stă Turcia pe margine în războiul contra Statului islamic?

Orașul kurd Kobane din Siria aflat la frontiera turco-siriană este pe cale să cadă în mâinile jihadiștilor din organizația Statul islamic. Localitatea va deveni astfel simbolul expansiunii islamiștilor radicali. Între timp, la doar câteva sute de metri distanță, de cealaltă parte a frontierei, tancurile turcești stau nemișcate, sub privirile a zeci de jurnaliști care observă de departe un conflict foarte ciudat. Cum se explică neimplicarea Turciei ? 

Trei săptămâni de lupte intense de cealaltă parte a graniței lor, sute de morți, peste 180 de mii de kurzi refugiați și o foarte probabilă cădere a orașului Kobane în mâinile jihadiștilor din mișcarea Statul islamic : nimic nu i-a clintit din loc pe turci.

Și totuși, în urmă cu câteva zile când au votat posibilitatea unei intervenții contra islamiștilor, liderii de la Ankara promiseseră că « vor face totul pentru ca orașul Kobane să nu cadă în mâinile organizației Statul islamic ». 5 zile mai târziu, aceiași responsbili turci observă că orașul Kobane « e pe cale sà cadà în maînile jihadiștilor ». În mod evident, Ankara nu pare deloc grăbită să sară în ajutorul kurzilor.

Între timp, pe plan diplomatic lucrurile se mișcă foarte lent. Americanii caută să vadă mai departe ce rol ar putea juca Ankara în cadrul coaliției anti-jihadiste pusă pe picioare și condusă de ei. Nimic clar însă pentru moment. La fel, și Parisul discută cu Ankara pentru a vedea ce e de făcut în fața avansului islamiștilor la Kobane. În ciuda bombardamentelor aeriene americane, jihadiștii au intrat într-o parte a orașului, lucru care tinde să alimenteze teoria turcilor care militează de multă vreme pentru o operațiune terestră. Ori nicio țară membră a coaliției nu s-a angajat să trimită soldați la sol.

 

De ce nu intervine Turcia terestru ?

Dacă Turcia o va face, va fi deci prima, lucru foarte puțin probabil din motive istorice înainte de toate. În mod tradițional, turcii nu se bat la vecini. Încă de acum o sută de ani, încă din primul război mondial, Ankara s-a ținut departe de conflictele din regiune cu excepția notabilă a Ciprului în urmă cu 4 decenii. Analiștii reamintesc că Turcia, cu toate că este membră NATO, nu s-a implicat în primul război din Golf și a refuzat să-i lase pe americani să-l atace pe Saddam Hussein de pe solul lor în cursul celui de-al doilea război din Golf. Deviza Turciei pare a fi « nu ne băgăm decât dacă suntem atacați », cu alte cuvinte dacă securitatea țării este în pericol ceeace nu e cazul pentru moment. Enclava turcă aflată la zece minute de Kobane în teritoriu sirian unde există un important mausoleu otoman – al lui Suleiman Shah, fondatorul imperiului otoman - este păzită de câteva zeci de militari turci înconjurați de combatanții din organizația Statul islamic. Ori până acum – și fără îndoială că nici de acum încolo – aceștia au avut grijă să nu se atingă de enclava turcească.

 

Turcia are și alte motive ca să nu se grăbească să atace organizația Statul islamic

Dacă coaliția internațională se angajează să-l combatà direct si pe Bashar al-Assad atunci Ankara ar trimite imediat soldați la sol. Pentru Ankara, principalul obiectiv rămane răsturnarea liderului de la Damasc. E și motivul pentru care turcii i-au sprijinit de la încept pe opozanții regimului, uneori fără să se uite prea atent cui dau arme. Ori opoziția democratrică și non-violentă de la început s-a schimbat treptat într-o forță armată ce a devenit anul trecut una dominată de jihadiști. De-a lungul acestui întreg proces de transformare, Turcia a fost prezentă, lăsând să treacă arme și combatanți în speranța de a vedea regimul de la Damasc răsturnat. De acest laxism al turcilor au beneficiat deci, pe lângă mulți alții, și membrii organizației Statul islamic.

 

Kurzii au avut numai de pierdut din cauza atitudinii complezente a Ankarei

Reprezentanții kurzilor din Turcia – o comunitate ce numără între 15 și 20 de milioane de persoane – cer de zile în șir intervenția guvernului turc la Kobane, al treilea oraș din Kurdistanul sirian. Zeci de mii de manifestanți kurzi au ieșit pe străzile diverselor orașe turcești – inclusiv la Istanbul – ca să denunțe inacțiunea țării lor față de evenimentele de la Kobane. Ciocnirile între manifestanți și forțele de ordine au făcut cel puțin 14 morți obligând autoritățile să instaureze interdicții de circulatțe în 5 provincii cu dominantă kurdă. Președintele Turciei, Recep Erdogan, știe că organizația kurzilor din Siria nu-i decât o aripă a partidului PKK turcesc, mișcare considerată  teroristă de Ankara.

Dacă răsturnarea de la putere a lui Bashar al-Assad este obiectivul numărul unu al Ankarei, împiedicarea creării unei regiuni kurde autonome în Siria dominată de PKK ar putea fi obiectivul numărul doi al turcilor. De unde și impresia tot mai persistentă că Turcia este mai mult opusă kurzilor din PKK decât jihadiștilor din organizația Statul Islamic.