Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Islamolog francez: jihadiştii se bucură de simpatia unei bune părţi a lumii musulmane

Rapiditatea cu care Organizaţia Statul islamic a ocupat un vast teritoriu şi succesul cu care recrutează noi combatanţi din lumea musulmană precum şi din Occident continuă să suscite îngrijorare. Experţii care încearcǎ sǎ înţeleagǎ fenomenului considerǎ cǎ fanatismul islamic ar putea să devină o ameninţare globală pentru mai multe decenii.

Unii specialişti spun lucruri pe care cancelariile occidentale sau strategii militari speră să nu fie adevărate. In cotidianul Libération, islamologul Rachid Benzine îşi exprimă temerea că mişcarea jihadistă sunită riscă să fie una durabilă, tot aşa cum a fost regimul kmerilor roşii sau cum este încă revoluţia islamică a lui Komeini. Si mai neliniştitoare este însă o altă observaţie a sa: Organizaţia Statul islamic nu ar înregistra atîta succes dacă n-ar avea, pentru ceea ce ea reprezintă, adeziunea profundă a unei bune părţi a musulmanilor din lume (şi în special din lumea arabă).

Rachid Benzine explică şi ceea ce reprezintă această mişcare: "In imaginarul colectiv al celor care aderă la jihadismul sunit se află memoria cruciadelor, a secolelor de înfruntare între lumea musulmană şi cea occidentală; memoria expediţiilor coloniale începînd cu cea a lui Napoleon în Egipt pînă la traumatismul creerii statului Israel în 1948 pe un pămînt considerat ca fiind musulman, trecînd prin războiul din Algeria. Organizaţia Statul islamic se hrăneşte cu un sentiment profund al umilirii, în trecut, a popoarelor arabe de către Occident."

Apariţia acestei mişcări care doreşte instaurarea unui califat pe pămînt arab se mai hrăneşte însă şi din curentele extremiste, wahabismul şi cel al Fraţilor Musulmani, care au proliferat în ţări pe care occidentalii le consideră aliate, cum este Arabia Saudită.

Islamologul Rachid Benzile mai are o explicaţie simplă pentru decizia sutelor de tineri care pleacă să lupte de partea jihadiştilor. Aceşti tineri, unii născuţi în Occident, au sentimentul că viaţa lor nu sereveşte la nimic în ţările lor, şi atunci o pun în slujba unui aşa-zis "mare proiect" destinat să schimbe lumea. Mecanismul prin care aceşti tineri sunt atraşi de jihad, mai scrie islamologul francez, nu este foarte diferit de modul în care se înrolau altădată tinerii în revoluţiile marxiste, în grupuri teroriste precum Brigăzile roşii italiene, Fracţiunea armată roşie germană sau grupurile de guerilla din America latină.

Va fi, oare, islamul totalitar, obscurantist şi violent, marele coşmar al lumii civilizate în acest secol? Intrebarea merită reflecţie, deşi nu are un răspuns.