Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Brazilia, a 7-a economie a lumii - alegeri prezidenţiale pe fond de recesiune

2014-10-06t042725z_1005216788_gm1eaa60l9x01_rtrmadp_3_brazil-election.jpg

Dilma Rousseff, Aecio Neves - credit foto: rfi.fr

In Brazilia au loc duminicǎ alegeri prezidenţiale cu o mizǎ extrem de importantǎ pentru aceastǎ imensǎ ţarǎ din America latinǎ. Viitorul preşedinte va trebui sǎ relanseze economia, sǎ combatǎ inflaţia, sǎ reducǎ deficitul bugetar şi sǎ le redea încredere în viitor brazilienilor încǎ nostalgici dupǎ epoca marcatǎ de preşedintele Lula da Silva.

Imaginea lui Luiz Inacio Lula da Silva este încǎ puternicǎ în imaginarul colectiv brazilian, cu atît mai mult cu cît în cursa prezidenţialǎ se aflǎ Dilma Rousseff, lidera stîngii. Reamintesc cǎ doamna Rousseff a fost succesoarea lui da Silva în fruntea stîngii, dar mandatul sǎu în fruntea statului nu a mai avut strǎlucirea şi forţa celor exercitate de mentorul sǎu. Dovadǎ cǎ în prezent ea se aflǎ aproape la egalitate în sondaje cu Aecio Neves, candidat al unei coaliţii de centru-dreapta, sprijinit de mediile economice. El considerǎ cǎ Brazilia nu mai poate merge pe calea deschisǎ de Lula da Silva într-o logicǎ socialistǎ şi cǎ ţara sa are nevoie de un impuls liberal pentru a relansa creşterea economicǎ.

Dilma Rousseff mizeazǎ mai mult pe regiunile sǎrace şi pe acei brazilieni, în numǎr de 50 de milioane, altfel spus un sfert din populaţie, care au beneficiat de politica socialǎ a predecesorului ei. Este adevǎrat însǎ cǎ la acea orǎ Brazilia afişa o creştere economicǎ de peste 7 la sutǎ, şi cǎ era prima economie a continentului sud-american.

Intre timp ţara a intrat în recesiune iar inflaţia a depǎşit plafonul pe care ţara şi l-a impus în mod oficial, de 6,5 la sutǎ.

Dupǎ 12 ani de guvernare, stînga brazilinǎ pare oarecum în panǎ de idei, ceea ce se vede de altfel şi în alte ţǎri latino-americane. O vastǎ dezbatere a avut loc în contextul acestor prezidenţiale, pentru identificarea unor proiecte de naturǎ sǎ relanseze o ţarǎ consideratǎ drept a 7-a economie mondialǎ. Una din soluţii ar fi lansarea unor mari investiţii în infrastructuri, care au cel puţin 30 de ani întîrziere faţǎ de ţǎrile dezvoltate.

In anul 2000 stînga (fie radicalǎ, fie pragamticǎ) se afla la putere în aproape toate ţǎrile din America latinǎ. Ea se vede însǎ, în prezent, într-o posturǎ dificilǎ în Brazilia, cum spuneam, şi în Uruguay. Unii comentatori anunţǎ ora alternanţei pe continentul sud-american, unde nu mai este suficient sǎ fii anti-american pentru a fi considerat un bun administrator sau eventual de stînga. Observatorii mai constatǎ existenţa pe acest continent a unei stîngi populiste, care a permis realegerea unor preşedinţi (în Venezuela, în Bolivia, în Ecuator şi în Nicaragua), iar printre pericolelele politice posibile este semnalatǎ radicalizarea opoziţiei tentatǎ sǎ recurgǎ la metode violente.