Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Începe sezonul premiilor literare în Franţa

drouot_lemaitre_goncourt_0.jpg

Goncourt 2013, credit foto: rfi.fr

Lumea literară franceză este în aşteptarea decernării primelor mari premii literare, în frunte cu premiul Goncourt care va fi anunţat pe data de 4 noiembrie. In culise, spun observatorii avizaţi, febrilitatea este maximă, cu atît mai mult cu cît sectorul editorial apare anul acesta fragilizat, iar premiile sunt de natură să stimuleze masiv vînzările.

Premiul Goncourt pe anul trecut, decernat scriitorului Pierre Lemaître pentru romanul "Au revoir là-haut" (La revedere acolo sus) s-a materializat prin vînzarea a 600 000 de exemplare din respectivul roman. S-ar părea că noul preşedinte al juriului Goncourt, Bernard Pivot, a impus o disciplină de fier şi chiar le obligă pe cele nouă personalităţi cu care lucrează să citească absolut toate cărţile intrate în competiţie… Revista Le Nouvel Observateur publică un dosar pe această temă şi evocă o perioadă mai laxistă cînd deliberările începeau fără ca absolut toţi membrii juriului să fi aprofundat cum trebuie cărţile finaliste…   

In prezent, 15 romane au rămas în competiţie. Munca celor 10 membri ai juriului a fost însă imensă şi a durat de fapt toată vara şi toată toamna, pentru că au trebuit să fie citite sau răsfuite sute de romane. Unul din membrii juriului mărturiseşte că începe prin a citi sistematic primele 40 de pagini ale fiecărui roman primit (şi că a primit de fapt 400), după care decide dacă termină sau nu lectura.

Daca ar fi să comparăm Franţa şi România din punctul de vedere al premiilor, aş fi tentat să spun că în spaţiul francez sunt prea multe iar în cel românesc prea puţine. In Franţa, premiile impun un fel de dictatură editorială. De la bun început, publicînd un autor, editorii ştiu dacă se poziţionează sau nu pentru vînarea unui premiu. Iar lupta din culise în vederea obţinerii respectivelor premii care stimulează vînzările are ceva acerb. Doar cîteva mari edituri (Gallimard, Seuil, Flammarion, Albin Michel, Plon, Grasset) îşi împart în general primele zece mari premii, Goncourt, Renaudot, Femina, Interallié, Médicis… La care se mai adaugă Goncourt-ul liceenilor, marele premiu pentru roman al Academiei Franceze, Premiul Librarilor, Premiul cititoarelor revistei Elle, şi încă vreo cîteva... Practic, la sfîrşitul anului, după decernarea tuturor acestor premii, începe o perioadă de doliu pentru autorii care n-au beneficiat de această formă de promovare întrucît toată lumea cumpără romanele premiate.

Gurile rele spun chiar că mulţi francezi cumpără şi citesc doar o carte pe an, cea care a avut premiul Goncourt (pe care uneori o primesc cadou de Crăciun).

Mulţi critici se răzvrătesc din cînd în cînd în Franţa şi denunţă caracterul nefast, mercantil, al premiilor care nu sunt întotdeauna sinonime cu răsplata valorii sau al efortului stilistic de căutare, de invenţie, de explorare literară. Premiul Goncourt, de exemplu, cel mai prestigios, este mai întotdeauna unul destinat să facă plăcere (prin romanul premiat) marelui public. Deci romanul nu trebuie să fie unul foarte experimental, nu trebuie să conţină scene erotice prea fierbinţi, nu trebuie să fie incorect din punct de vedere politic, şi aşa mai departe.

De notat însă că unele premii au apărut, în Franţa, ca reacţie la alte premii. Tocmai pentru a lupta împotriva unei mercantilizări a literaturii, împotriva unei industrializări a scrisului, librarii au decis să acorde un premiu al lor, ca şi alte instituţii de altfel (de exemplu, premiul pentru roman poliţist al Căilor ferate franceze). In total există cam 2000 de premii literare în Franţa, dar numai în jur de 200 au o dimensiune naţională. Franţa este de fapt ţara din lume care a creat cele mai multe premii literare, pe locul al doilea situîndu-se, s-ar părea, Japonia.

Unele premii au viaţă lungă, precum Goncourt creat în 1903. Altele dispar, sunt însă şi premii noi. In 2009, de exemplu, a fost creat un Premiu al impertinenţilor, distinat să celebreze acele eseuri care se situează "împotriva curentului", mai precis împotriva a ceea ce francezii numesc "gîndirea unică". Există şi un Premiu al incoruptibililor, creat în 1988 şi care este decernat de tineri cititiori, ceea ce stimilează apetitul pentru lect ură printre elevi şi adolescenţi.