François Hollande în rol de campion al pǎcii în Orientul Apropiat

Dupǎ cum scrie cotidianul Le Monde, pentru orice preşedinte francez care cautǎ sǎ-şi forjeze o "staturǎ internaţionalǎ" este foarte important ca la un moment dat sǎ poatǎ rosti un discurs în faţa Knessetului, Parlamentul israelian. François Mitterrand a fǎcut-o în 1982, Nicolas Sarkozy în 2008. François Hollande s-a situat, în discursul sǎu, într-o perfectǎ continuitate politicǎ în ce priveşte relaţiile dintre Franţa şi Israel. Sǎ-l ascultǎm.

"Da, Franţa a fost întotdeauna alǎturi de Israel, din prima zi, pentru a afirma dreptul sǎu la existenţǎ. Si 65 de ani mai tîrziu vin sǎ exprim aici, în numele Franţei, la fel cum au fǎcut-o înaintea mea François Mitterrand, Jacques Chirac şi Nicolas Sarkozy, prietenia Franţei pentru Israel."

Faţǎ de conflictul israelo-palestinian, Franţa are practic aceeaşi poziţie de mai multe decenii. Altfel spus, ea pledeazǎ pentru crearea a douǎ state viabile cu capitala la Ierusalim. Franţa denunţǎ în acelaşi timp politica de instalare de noi colonii evreieşti în zonele palestiniene, ceea ce a ţinut sǎ reafirme François Hollande în cursul vizitei efectuatǎ la Ramallah:

"Pentru pace, şi pentru a ajunge la un acord, Franţa cere oprirea totalǎ şi definitivǎ a colonizǎrii pentru cǎ ea compromite, prin natura sa, soluţia de crearea a douǎ state. Am afirmat acest lucru, cu toatǎ prietenia, în faţa autoritǎţilor israeliene, şi îl spun şi aici, palestinienilor."

Tot cotidianul Le Monde observǎ cǎ în ce privinţa politicii de colonizare promovatǎ de Israel, vocabularul la care recurg în prezent americanii este ceva mai sever. Seful diplomaţiei americane, John Kerry, calificǎ implantǎrile de noi colonii drept "nelegitime". Iar diplomaţii Uniunii Europene recurg de obicei la termenul "ilegal". François Hollande a preferat sǎ fie mai prudent la nivelul limbajului, ceea ce îi face pe comentatorii de la cotidianul Le Monde sǎ considere cǎ "începuturile sale în Israel au fost timide".

Mai toţi comentatorii sunt de acord cǎ şeful statului francez, deşi s-a poziţional ca un "campion al pǎcii" (cum spune Le Figaro), a încercat sǎ nu-i supere pe "prietenii sǎi" israelieni. El a avut de fapt în faţa sa lideri care nu cred în scenariul ideal preconizat de Paris şi de Uniunea Europeanǎ, cu douǎ state care sǎ trǎiascǎ în deplinǎ securitate şi care sǎ-şi împartǎ aceeaşi capitalǎ. Iar politica de colonizare dusǎ de Israel a reuşit aproape sǎ ruineze, tehnic vorbind, aceastǎ perspectivǎ, printr-o fragmentare a teritoriilor poalestiniene.

Mai ofensiv s-a arǎtat însǎ François Hollande pe teren economic, poate datoritǎ convingerii cǎ un bun tonus economic în regiune ar putea favoriza şi discuţiile de pace. Aflat în fruntea unei importante delegaţii patronale franceze, François Hollande a pledat pentru investiţii mai substanţiale în teritoriile palestiniene. Franţa a organizat deja, în 2007 o Conferinţǎ internaţionalǎ a donatorilor în favoarea palestinienilor, iar François Hollande a declarat cǎ este dispus sǎ mai organizeze una dacǎ autoritatea palestinianǎ o va cere.