Play
Ascultă RFI Romania
Play
Ascultă RFI France
Ascultaţi


Franţa: 40 de ani de la legalizarea avortului

000_par8034406_0.jpg

Simone Veil în 1974, credit foto: AFP

In Franţa se împlinesc 40 de ani de cînd a fost recunoscut dreptul femeilor de a avorta. Cu patru decenii în urmǎ legalizarea avorturilor s-a realizat în urma unei teribile bǎtǎlii politice condusǎ de Simone Veil, la ora aceea ministrǎ a sǎnǎtǎţii. Adunarea Naţionalǎ Francezǎ a marcat în mod solemn aceastǎ aniversare prin adoptarea unei rezoluţii în care se afirmǎ dreptul fundamental de întrerupere voluntarǎ a sarcinii pentru toate femeile în Franţa şi în Europa.

Intr-o carte publicatǎ recent pe marginea acelei campanii dusǎ în favoarea legalizǎrii avorturilor, doamna Simone Veil spune: "Nu mi-am imaginat atunci ura pe care urma sǎ o suscit prin acţiunea mea. Trǎiam atunci într-o atmosferǎ de totalǎ iprocrizie pentru cǎ majoritatea covîrşitoare a deputaţilor erau bǎrbaţi iar unii dintre ei cǎutau pe ascuns adrese de doctori ca sǎ-şi poatǎ ajuta amantele sǎ avorteze". Pe 26 noiembrie 1974 Adunarea Naţionalǎ Francezǎ era formatǎ din 481 de bǎrbaţi şi 9 femei, ceea ce nu a împiedicat-o atunci pe Simone Veil sǎ denunţe faptul cǎ în Franţa se realizau legal 300 000 de avorturi în condiţii umilitoare şi periculoase pentru femei.

Dezbaterea pe marginea legalizǎrii avoturilor a durat atunci 25 de ore, cu insulte nedemne pronunţate de unii deputaţi la adresa ministrei sǎnǎtǎţii. Doamnei Simone Veil, care are origini evreieşti şi a fost o supravieţuitoare a lagǎrelor de exterminare naziste, i s-a reproşat chiar şi faptul cǎ apǎrǎ o nouǎ formǎ de genocid. Pînǎ la urmǎ "legea Veil" a fost adoptatǎ pe etape, întîi au fost autorizate avorturile timp de 5 ani, iar din 1979 legalizarea lor a devenit definitivǎ.

Chiar dacǎ tensiunea legatǎ de acest subiect a scǎzut, el rǎmîne unul de naturǎ sǎ provoace din cînd în cînd polemici. In Franţa biserica catolicǎ deplînge de exemplu "banalizarea fǎrǎ precedent" a avorturilor. Intr-un dosar publicat de cotidianul catolic La Croix se aratǎ cǎ în Franţa o femeie din trei recurge mǎcar o datǎ în viaţǎ la un avort. Tot La Croix afirmǎ cǎ Franţa se aflǎ într-o situaţie paradoxalǎ: pe de o parte este una din ţǎrile din lume în care mijloacele de contracepţie sunt printre cele mai dezvoltate, dar în acelaşi timp afişeazǎ o ratǎ a avorturilor printre cele mai mari din Europa. In fiecare an avorteazǎ în Franţa între 210 000 şi 220 000 de femei, naşterile fiind evaluate cam la 800 000.

De la liberalizarea avortului în urmǎ cu 40 de ani nici o forţǎ politicǎ nu s-a hazardat în Franţa sǎ conteste acest drept al femeilor, cum se întîmplǎ de exemplu acum în Spania.

Dimpotrivǎ, arsenalul legislativ a evoluat: din 1982 a fost introdusǎ rambursarea întreruperii voluntare de sarcinǎ, iar în 1993 a fost declarat ca fiind un delict orice tentativǎ de împiedicare a unui avort asumat liber de o femeie.

Anul acesta, în contextul votǎrii unei noi legi privind egalitatea dintre femei şi bǎrbaţi, a fost suprimatǎ noţiunea de "situaţie urgentǎ" ca justificare a unei cereri de avort.

Faptul cǎ Adunarea Naţionalǎ Francezǎ a decis sǎ adopte în mod solemn o rezoluţie privind dreptul fundamental al femeii de a recurge la avort, în contextul în care avortul este deja legal în Franţa de 40 de ani, trebuie vǎzut ca un gest simbolic şi ca un mesaj. Si aceasta întrucît în Europa mai existǎ ţǎri care interzic avortul, precum Cipru şi Malta, precum şi ţǎri în care sunt impuse numeroase restricţii la avort. La acest ultim capitol sunt de semnalat Irlanda, Spania, Polonia şi Luxemburg. Inacceptabile sunt şi opiniile preşedintelui turc Recep Tayyip Erdogan, care deşi militeazǎ pentru integrarea ţǎrii sale în Europa considerǎ cǎ vocaţia numǎrul unu a femii este maternitatea, şi contestǎ principiul egalitǎţii între bǎrbaţi şi femei.