Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Franţa şi "dilema Mistral"

banner-article-mistrals.png

Credit foto: France24

Franţa decide sǎ amîne pînǎ "la noi ordine" livrarea primei nave militare de tip Mistral pe care a construit-o pentru Rusia. Preşedintele François Hollande se aflǎ într-o situaţie extrem de delicatǎ pe fondul acestui dosar preluat de la predecesorul sǎu, Nicolas Sarkozy. Iar dezbaterea în jurul subiectului rǎmîne vie, cu accente polemice.

Francezii au un cuvînt special pentru a desemna acest tip de problemǎ fǎrǎ soluţie: "casse-tête". Este genul de dilemǎ în faţa cǎreia cineva poate sǎ-şi stoarcǎ creierii mult şi bine fǎrǎ sǎ gǎseascǎ o soluţie convenabilǎ. Este ceea ce i se întîmplǎ Franţei care s-a angajat pe vremea lui Nicolas Sarkozy sǎ construiascǎ douǎ nave de rǎzboi sofisticate pentru ruşi. In mod normal, Parisul ar trebui sǎ se achite de acest contract şi sǎ demonstreze astfel cǎ este un partener loial în afaceri. Franţa are un singur cuvînt şi atunci cînd şi-l dǎ îl respectǎ, spun multe voci pe teritoriul Hexagonului (în special cele legate de mediile de afaceri). Problema este însǎ cǎ relaţiile dintre Occidentali şi Rusia nu mai urmeazǎ o logicǎ "normalǎ". Aliaţii Franţei, în frunte cu Statele Unite, considerǎ cǎ ar fi total absurd ca Franţa sǎ înarmeze forţa care în acest moment pare sǎ ia poziţie împotriva Occidentului… Mai rǎmîne întrebarea dacǎ Franţa îşi poate permite financiar aceastǎ pierdere. Anularea contractelor ar duce la penalizǎri importante. Iar Alianţa Atlanticǎ nu este dispusǎ sǎ cumpere ea aceste nave, şi nici Uniunea Europeanǎ.

Intr-un articol publicat în Le Figaro, un analist se întreabǎ dacǎ n-ar exista vreun cumpǎrǎtor în alte zone ale lumii: Canada, Brazilia, India… Astfel încît Franţa sǎ-şi poatǎ totuşi recupera banii investiţi în construirea acestor vase fǎrǎ ca ele sǎ ajungǎ în mîna ruşilor.

La Paris, preşedintele François Hollande condiţioneazǎ predarea acestor vase de soluţionarea crizei din Ucraina. Numai cǎ pe teren situaţia se înrǎutǎţeşte în estul acestei ţǎri. Existǎ "riscul unui conflict direct între Kiev şi Moscova" scrie tot Le Figaro, analizînd din nou atît politica agresivǎ a Moscovei faţǎ de Ucraina cît şi erorile comise faţǎ de ruşi de noua putere ucraineanǎ, în ciuda legitimitǎţii sale democratice. Le Figaro considerǎ, de exemplu, cǎ guvernul ucrainean comite o gravǎ eroare cerînd intrarea Ucrainei în Alianţa Atlanticǎ. Iatǎ un veritabil "cassus belli" (motiv de rǎzboi) pentru Rusia, noteazǎ comentatorul francez. Tot el observǎ cǎ iniţiativa, pe teren, aparţine acum separatiştilor, şi cǎ urmǎtoarea lor ofensivǎ s-ar putea sǎ vizeze portul Mariupol de la Marea Azov.

Intr-un alt articol, semnat de Renaud Girard tot în Le Figaro, sunt criticaţi polonezii pentru atitudinea pe care o au faţǎ de ruşi. Sigur, autorul recunoaşte cǎ polonezii au motive istorice sǎ fie circumspecţi în faţa ruşilor şi sǎ se teamǎ de ei, dar tot el adaugǎ faptul cǎ nu este nici în interesul Poloniei şi nici al Uniunii Europene sǎ se dezvolte un fel de fobie anti-ruseascǎ. Dimpotrivǎ, spune Renaud Girard, cu un ton cam idealist dupǎ pǎrerea mea: dat fiind cǎ Polonia a reuşit tranziţia democraticǎ şi crearea statului de drept, ea ar trebui sǎ încerc sǎ-i ajute pe ruşi sǎ se orienteze în aceeaşi direcţie. Polonia ar trebui sǎ fie un mediator între Occident şi lumea rusǎ, mai scrie Renaud Girard, cu aceste argumente finale: "Putin nu este Stalin. Putin a ordonat programarea, la televiziunea rusǎ, a filmului fǎcut de Wajda despre masacrul de la Katin (este vorba despre masacrarea a mii de ofiţeri polonezi din ordinul lui Stalin). A-l jigni pe Putin, cum au fǎcut-o anglo-saxonii la Brisbane, nu serveşte la nimic. In spatele lui Putin, care într-o bunǎ zi nu va mai fi şef, se aflǎ toatǎ Rusia, o mare culturǎ, o mare istorie, un mare popor. Sǎ învǎţǎm sǎ-i vorbim fǎrǎ aroganţǎ. Iar polonezii sunt cel mai bine plasaţi pentru a o face".

Iatǎ deci opinia lui Renaud Girard, jurnalist şi specialist în geopoliticǎ, o opinie care se înscrie de fapt într-un vast florilegiu de pǎreri, dintre care multe se bat cap în cap. Pentru publicul francez cu siguranţǎ cǎ o altǎ problemǎ (sau dilemǎ, sau "casse-tête") este ce sǎ creadǎ şi ce sǎ nu creadǎ din aceste analize.