Direct Jurnale Direct Monde
Ascultaţi


Thailanda în plină criză politică

Thailanda, ţarǎ care pentru multǎ lume este sinonimǎ cu ideea de paradis turistic, traverseazǎ un nou moment de crizǎ politicǎ. Douǎ partide se înfruntǎ de fapt într-un context de sfîrşit de epocǎ întrucît se pune problema unui nou model social pentru aceastǎ ţarǎ dupǎ dispariţia unei rege care domneşte de peste 60 de ani. 

La prima vedere violenţele politice din Thailanda par de neînţeles întrucît 95 la sutǎ din populaţia de 62 de milioane de locuitori este  budistǎ. Iatǎ însǎ cǎ principiile budiste nu au reuşit sǎ aducǎ pacea sufleteascǎ în acest regat, în ciuda faptului cǎ aceastǎ religie propovǎduieşte cǎutarea revelaţiei individuale, accesul la nirvana, gǎsirea echilibrului perfect prin contopirea cu patru virtuţi eterne. Budismul este, în principiu, o religie fǎrǎ zei sau fǎrǎ dumnezeu, ceea ce nu înseamnǎ cǎ thailandezii nu au un fel de "zeu terestru" care este regele lor. In vîrstǎ de 86 de ani, regele Bhumibol reprezintǎ simbolul însuşi al unitǎţii Thailandei, el fiind pǎrinte al naţiunii şi semi-zeu venerat practic de toatǎ populaţia. Monarhia constituţionalǎ thailandezǎ riscǎ însǎ sǎ treacǎ printr-un moment dificil în viitor, întrucît regele Bhumibol nu o duce prea bine cu sǎnǎtatea iar problemele legate de succesiune au deschis de fapt în Thailanda o dezbatere legatǎ de viitorul model statal şi social pe care ar trebui sǎ-l îmbrǎţişeze ţara.

Cum pe data de 5 decembrie este celebratǎ aniversarea regelui, în acest context forţele care se înfruntǎ în Thailanda au decis sǎ facǎ pace pentru moment, aşteptînd şi discursul suveranului, eventual un gest de mediere din partea sa.

In esenţǎ, însǎ, poziţiile celor douǎ partide sau curente care se înfruntǎ par ireconciliabile. Thailanda este de fapt profund divizatǎ între masele rurale şi urbane din nordul şi din nord-estul ţǎrii, fidele unui personaj controversat, miliardarul Thaksin, fost prim ministru forţat la exil. De cealaltǎ parte se aflǎ o alianţǎ între burghezia conservatoare şi elitele care graviteazǎ în jurul Palatului regal. Punctul lor comun este ura teribilǎ faţǎ de fostul premier Thaksin, precum şi faţǎ de sora acestuia devenitǎ între timp prim-ministru. De altfel acestei doamne, Yinglouck Shinawatra, i se reproşeazǎ cǎ n-ar fi decît o marionetǎ a fratelui sǎu. De notat totuşi cǎ ea se aflǎ în fruntea guvernului din 2011, dupǎ o largǎ victorie a partidului pro-Thaksin.

Aşa-zisul Partid Democrat, în jurul cǎruia s-a structurat opoziţia, nu a cîştigat de fapt nici un scrutin legislativ de douǎ decenii, dar acum cîteva zile a reuşit sǎ mobilizeze 180 000 de manifestanţi împotriva guvernului. Opoziţia a promis cǎ-şi va relua manifestaţiile şi ofensiva împotriva guvenului dupǎ celebrǎrile legate de ziua regelui.  

Regele Thailandei este considerat ca fiind cel mai bǎtrîn suveran din lume. Mai are el puterea de a influienţa jocul politic în ţara sa, se întreabǎ comentatorii? El este suveranul prin faţa cǎruia au defilat, în cursul lungii sale domnii, 20 de şefi de guvern, şi care a trebuit sǎ "gestioneze" tot atîtea lovituri de stat sau tentative de lovituri de stat. Pînǎ la urmǎ, singurul veritabil arbitru în Thailanda rǎmîne armata.

Conflictul din Thailanda mai este mediatizat ca fiind cel dintre "cǎmǎşile galbene" (tabǎra regalistǎ) şi cea a cǎmǎşilor roşii (tabǎra miliardarului Thaksin). Pînǎ acum regele a încercat sǎ rǎmînǎ neutru, altfel spus sǎ nu intervinǎ nici de o parte şi nici de alta. Mişcarea de protest a cǎmǎşilor galbene a fost însǎ declanşatǎ de un proiect de lege în urmǎ cǎruia ar urma sǎ fie amnistiat Thaksin Shinawatra, ceea ce ar deschide calea revenirii sale legale în ţarǎ şi eventual la putere.